O reîntîlnire cu Sufleurul fricii și cu actrița Ioana Crăciunescu

Că actorul cu A mare e atracția principală a oricărui eveniment teatral, insclusiv festivalier, nu mai e nici un secret pentru nimeni. Că recitalurile angajate profund prin discurs artistic și civic pot să dărîme toate recordurile de succes e o realitate probată mai rar, mai ales cînd e vorba de­spre sezonul estival dominat de amor­țeală. S-a întîmpat, totuși, la Ariel Inter Fest de la Râmnicu Vâlcea, cu ocazia reprezentației cu Su­fleurul fricii, susținut de Ioana Crăciunescu, invitată de onoare la eveniment. Pentru unii dintre cei prezenți, nici spectacolul și nici textul nu erau o noutate. Scris pe vremea studenției lui Matei Vișniec, emigrat ulterior în Franța, unde trăiește și azi, acest eseu dramatic cu bătaie politică lungă a avut darul să scandalizeze încă de la prima lectură publică, de prin anii ’80, datorată tot Ioanei Crăciunescu. Pe atunci, actrița juca la Teatrul Nottara – între altele, în celebrul spectacolKaramazovii, care stîrnea admirația publicului bucureștean –, același teatru care era să-l debuteze pe Vișniec ca dramaturg, dacă, între timp, autorul n-ar fi fugit din țară, provocînd suspendarea premierei cu piesa Caii la fereastră. Aparținînd epocii parabolelor cu cheie, Sufleurul fricii rezistă însă, suspect de bine, timpului. Nu doar prin acuitatea observației […]