Festivalul Antares a adunat și anul acesta poeți din toate colțurile lumii, din România (Doina Ioanid, Lucian Vasilescu, Adrian Suciu, Andrei Velea, Ruxandra Anton, Simona Toma, Victor Cilincă, Paul Spirescu, Valeriu Mititelu), din Bulgaria (Antonin Gorcev Doncev), din Franța (Michel Cassir),din Belgia (Jan H. Mysjkin), din Spania (Jaime B. Rosa), din Turcia (Metin Cengiz), din Israel (Menachem M. Falek), din Palestina (Moaen Shalabia) și din Rusia (Sveta Litvak și Nikolai Baitov). Prezentările au fost făcute de Carmen Andrei și Corneliu Antoniu. Lecturile de poezie au fost itinerate în diverse locuri, de la Universitatea din Galați (unde am mers împreună cu Jan H. Mysjkin, la invitația lui Carmen Andrei), la Muzeul de istorie „Paul Păltânea“ – casa Cuza, la Hotel Mercur, la Galați, apoi la Liceul „Constantin Brătescu“ din Isaccea, la Liceul „Jean Bart“ și la Biblioteca „Jean Bart“, din Sulina. Tot aici, am asistat și la o seară de dansuri multiculturale (greci, ruși, lipoveni). Am mers apoi la Brăila, la Biblioteca „Panait Istrati“, unde Festivalul s-a încheiat cu o seară de lectură și muzică. Călătorind astfel cu poezia, am descoperit, ca de fiecare dată cînd merg la un festival, voci poetice diverse, situări poetice în lume, care merg dinspre particular spre universal.
Studenții și elevii au fost numai ochi și urechi la aceste poeme înșirate pe mai multe voci și limbi. Lansările antologiilor Israel și Izmir au atras și ele publicul, poate nu chiar atît cît ar fi trebuit (dar, deh, ora prînzului, căldură mare). Am descoperit oameni și locuri, precum și poveștile lor. Și cu tristețe, case brâncovenești sau în stil vienez lăsate în paragină (păcat că nu știm să conservăm un patrimoniu cultural, dar știm să ne luăm cîte două mașini de lux – de fapt, nu vreau să mă includ în acest noi, care nu vrea să audă și să știe de cultură sau poezie). Asta la Galați, ca să nu mai vorbim de casa „Jean Bart“, din Sulina, sau de alte clădiri din Brăila.
Serile stăteam la un pahar de vorbă, despre de toate, dar mai ales despre poezie, despre percepția personală asupra poeziei, despre ritmuri și vibrații, despre alți poeți, în viață sau morți, care ne-au plăcut și ne plac încă. Despre limbajul poetic azi, despre situări poetice într-un spațiu multicultural. Am cîntat și am dansat pe cheiurile Dunării, la Sulina, ca și pe vaporul ce ne ducea spre Tulcea (poate ar fi bine, data viitoare, să citim seara, pe chei și pe vapor – o sugestie, ca să scoatem poezia și în alte locuri). A fost o atmosferă convivială, prietenească. Și, în urma acestor întîlniri, va fi publicată și o antologie cu poeții prezenți la această ediție.