O supravieţuire cu Festivalul ATELIER

  • Recomandă articolul
Festivalul ATELIER de la Sfîntu Gheorghe (pe atunci şi, din nou, acum) a fost prima ocazie din viaţa mea profesională de a face parte dintr-un juriu de teatru. Cred că aceea a fost ultima ediţie organizată de Teatrul „Andrei Mureşanu“, înaintea unui periplu de un deceniu prin alte colţuri de ţară – iar faptul că am făcut, din nou, parte din juriul ATELIER-ului exact în anul în care el revine la Sfîntu e una dintre acele misterioase glume ale sorţii în lumea scenei. Teatrul „Andrei Mureşanu“ e o instituţie care sfidează legile existenţei – un teatru de limbă română într-un oraş unde românii reprezintă 22% din populaţie, ceea ce înseamnă că şi „Andrei Mureşanu“ primeşte acelaşi procent din bugetul destinat spectacolelor… Un teatru care joacă aproape itinerant (acum are o sală la Cinematograful Arta, cînd el va intra în reparaţii, se va muta într-un fost sediu de bancă şi tot aşa), dar al cărui regizor „de companie“ e Radu Afrim şi care a primit, în timp, numeroase recunoaşteri profesionale. Un teatru într-un oraş cu nici 60.000 de locuitori, dar cu două teatre, două festivaluri cu profil distinct şi atipic (ATELIER şi Reflex, organizat de Teatrul „Tamási Aron“) şi cea mai […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12886 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }