O tema veche de cind lumea

Politica lui Aristotel propune citeva teme care pot oferi astazi piste de pornire foarte serioase in problematica politicilor urbane, a spatiilor publice si a locuirii. Dintre acestea, ospitalitatea este prima tema tare, dar aparent uitata, care are incidenta directa asupra orasului; mai departe, ragazul si co-interesarea actantilor care evolueaza pe scena cetatii sint alte doua aspecte ramase in umbra si care merita cu siguranta sa fie cercetate. „E foarte placut sa fii amabil si sa porti de grija prietenilor, strainilor, camarazilor, iar acest lucru se intimpla daca proprietatea e privata.“ (Politica, V, 1263b, 10) Observatia ca ospitalitatea tine, in fond, de proprietatea privata este una fundamentala. Ar fi vorba aici de doua niveluri de ospitalitate: „micro“ (a cetateanului fata de diferitele grupuri cu care intra in contact si pe care le ierarhizeaza, de la familie pina la straini, dupa criterii personale) si „macro“ (a cetatii fata de propriii ei locuitori si fata de straini.) Or, unul dintre neajunsurile oraselor noastre (si ma gindesc in primul rind la Bucuresti) este tocmai absenta acestei ospitalitati „macro“. Existenta celei „micro“ nu garanteaza deloc, dar absolut deloc, manifestarea celei „macro“. Locul comun ca „romanii sint ospitalieri“ este pura fantezie. Indivizii luati in parte nu […]