O vară cu urmări

A fost odată un tînăr cu păr roşcat şi ochi albaştri, energic şi elocvent, cu o deosebită conştiinţă politică şi socială. În Paris şi în Frankfurt era „ca acasă“ – adică nu era acasă nicăieri cu adevărat. Poate de asta îşi dădea seama de unele nedreptăţi, care altora nu li se păreau aşa grave. De exemplu, că o femeie franceză care voia să deschidă un cont în bancă avea nevoie de aprobarea soţului. Sau că muncitorii de la uzinele Renault nu aveau nimic de spus despre cum era condusă uzina. Sau: clasa politică germană era dominată de foşti hitlerişti. Încetul cu încetul, de la o discuţie la alta, acest tînăr roşcat cu ochi albaştri a ajuns la conducerea unei mişcări care a zguduit ţara – nu, care a zguduit ţările! În Franţa, mişcarea studenţească protestatară, care în mai 1968 a plecat de la Universitatea din Paris, a cuprins nu numai mediul intelectual, ci şi fabrici şi întreprinderi şi a dus – direct sau indirect – la căderea guvernului generalului de Gaulle. În Germania, mişcarea studenţească a devenit o mişcare socială şi politică care a schimbat ordinea societăţii – ah, eficienţa germană! –, cu urmări care nu sînt complet digerate nici […]