Oamenii contează

Ordonanţa de Urgenţă care pune Institutul Cultural Român sub tutela Senatului pare cel puţin bizară. De ce acum? De ce aşa, repede-repede? De ce sub tutela Senatului? Răspunsul este unul cît se poate de simplu şi de meschin: un război de putere între atribuţiile Senatului şi cele ale preşedintelui. Şi ce are a face promovarea culturii cu tot acest război? Nimic. Dacă ar trebui să se schimbe ceva, ar trebui mai întîi o analiză, o dezbatere asupra statutului de funcţionare, mai ales asupra mecanismelor greoaie de acordare a fondurilor pentru proiecte. Dar e nevoie de o dezbatere publică, nu de o ordonanţă hrăpăreaţă. Şi oricum ar fi, la ICR s-au făcut în ultimii ani lucruri bune pentru promovarea culturii române, s-au făcut proiecte pe termen lung, s-au stabilit contacte cu instituţii străine. Oamenii din institutut au făcut lucruri bune, vizibile. Oamenii sînt importanţi. Funcţia este importantă, dar la fel de important este cine ajunge în acea funcţie, pentru că ea poate fi doar o funcţie (a se citi sinecură) sau poate fi deturnată uşor spre interese personale sau partinice. Eu cred că omul sfinţeşte locul. Şi mai cred că atunci cînd lucrurile merg, ele trebuie lăsate să funcţioneze.