Oaza

Am fost una dintre „acele“ privilegiate. Am crescut la ţară şi abia foarte tîrziu am realizat ce magie a fost asta. M-au crescut bunicii mei din partea mamei în comuna Proviţa de Sus, lîngă Cîmpina, judeţul Prahova. Chiar acum, cînd scriu, am acea senzaţie pe care o aveam toamna în primele zile de şcoală, cînd doamna profesoară de română ne cerea să povestim ce am făcut în vacanţă, şi începutul standard era să spunem în ce sat şi în ce regiune a ţării am fost… Mam legat foarte tare de locul acela care de fiecare dată e pentru mine o oază de linişte, amintiri şi regăsire. În fiecare vară mă reîntorc la Proviţa. În camerele umbroase ale casei bătrîneşti am mereu inspiraţie. Şi asociez acelor pereţi toate romanele verilor mele, căci acolo am citit în tihnă probabil cele mai importante şi numeroase cărţi ale formării mele. În mod ciudat, nu am scris deloc ficţiune în acea casă. Licenţa, lucrarea de masterat şi ultimul capitol din lucrarea de doctorat, pe toate le-am scris acolo.   E umbră, se aud păsărele, te simţi cumva curat. Am avut mare spor la scris analitic. De fiecare dată cînd revin acolo, retrăiesc nu doar amintirile […]