Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Obedienţa politică
- 03-02-2012
- Nr. 610
-
Doru POP
- Politic
- 6 Comentarii
Cum se explică faptul că întreaga elită politică a comunismului, întreaga societate românească au rămas captive inteligenţei primitive a unui ţăran din Scorniceşti, timp de două decenii? Cum e posibilă transformarea unui profesor de drept constituţional, om integru şi deputat cu iniţiativă, într-un lacheu al celui mai iresponsabil lider politic contemporan? Cum se poate ca oameni aparent normali şi cu un comportament social „echilibrat“ să ia decizii care vin împotriva convingerilor lor personale, împotriva bunului-simţ uneori? Studiind influenţa socială şi fiind solicitat să prezinte o opinie ştiinţifică în procesele ce au urmat monstruozităţilor care au avut loc în închisoarea de la Abu Ghraib, Philip Zimbardo, unul dintre cei mai influenţi psihologi contemporani, a scris o carte remarcabilă, în care pune în discuţie un concept numit „efectul Lucifer“, respectiv modul cum oamenii buni se transformă în fiinţe malefice, în monştri sociali (2007). Pentru a înţelege transformarea caracterului uman, trebuie să înţelegem mai întîi „ce este răul“. Pentru Zimbardo, „Răul“ este exercitarea puterii pentru a induce durere psihică, fizică sau morală asupra celor care îţi sînt inferiori. Vedem această impregnare a răului pretutindeni în societatea contemporană (ea este evidentă în cultură, în politică, în viaţa de zi cu zi), Întîlnim răul […]
Nu toate societatile dominate de comunism au dat dovada de obedienta de care au dat dovada elitele de la noi, scrie Dl Pop pe drept cuvant.De ce?
Schematic,rezultatul ar putea fi explicat de echilibrul stabilit intre forta opresiunii si rezistenta opusa ei.
Un guvern comunist a fost instalat la noi la arox.6 luni dupa intrarea armatei rosii in Bucuresti. Cam atata a durat si in Bulgaria.
Dar in Cehoslovacia rusii au trebuit sa astepte pana in 1948. In Ungaria cam la fel.De ce?
Structura societatii,procentul taranimii si a clasei burgheze, traditiile de civilizatie sau lipsa lor, sunt cativa din factorii care intervin, greu de cuantificat.
Nu toate societatile dominate de comunism au dat dovada de obedienta de care au dat dovada elitele de la noi. Exemplare sunt miscarile din Cehoslovacia si, ulterior, Polonia. Eu insumi am trait 20 de ani in regimul Ceausescu si imi amintesc cu oroare obedienta generalizata, ale carei urmari le resimtim si azi in psihologia sociala.
Autorul articolului scrie”Cum se explică faptul că întreaga elită politică a comunismului, întreaga societate românească au rămas captive inteligenţei primitive a unui ţăran din Scorniceşti, timp de două decenii?”
As dori sa-l intreb pe Dl Pop la cine se gandeste cand scrie despre „elita” politică a comunismului in Romania?!?
Cat despre faptul ca „întreaga societate românească a rămas captiva inteligenţei primitive” a lui Ceausescu nu este nici un mister.Este meritul unui regim totalitar, asa cum e descris de Hannah Arendt. Cei care au trait sub un regim totalitar nu au nicio dificultate de a pricepe aceste false enigme.
Aspectele experimentale ale obedientei si supunerii sunt una.Caracteristicile unui regim totalitar sunt alta.
Cand o banda de raufacatori are in mainile ei toate puterile staului, cu sau fara obedienta cetatenilor, regimul totalitar este inexpugnabil.
Acesta explica de ce ani dearandul mari specialisti ai comunismului si a Uniunii Sovietice din Occident nu au prezis o destramara a imperiului raului inainte de sute de ani.De aici si marea lor surpriza in fata exploziei rapide a acestui sistem.
@ Peter Dan. Asa este, Milgram a fost studentul lui Asch. Scopul meu nu era o prezentare cronologica, ci mai degraba o explicatie a mecanismelor. Multumesc pentru comentariul relevant.
@ charlie. Exista o atractie a raului (social) care, desi nu poate sa explice multe dintre comportamentele noastre, poate fi urmarit in practica vietii de zi cu zi. Voi reveni si eu asupra acestui subiect.
Cum se explica ca Arendt s’a dus dupa razboi in Germania sa-l viziteze pe fostul ei profesor si amant nazist infocat Heidegger. Oare asta este banalitatea dragostei sau deranjare mintala?
Am avut norocul sa-l cunosc pe Stanley Milgram care a fost mentorul meu la City University of New York. Prezentarea –de altfel excelenta- a domnul Pop citeaza lucrarea lui Ash dupa cea a lui Milgram, dar ordinea croniligica a fost diferita: lucrarea lui Ash a fost cea dintai. Intr-o discutie cu Milgram, antoplogul Bronislaw Malinowski a remarcat ca stimulul folosit –respectiv lungimea perceputa a unor linii- nu are o semnificatie sociala. si individul nu se va pune in conflict cu grupul pentru atata lucru. Milgram s-a apucat sa construiasca un experiment cu un stimul relevant social. A fost ghidat in acest efort de urmatorul vis pe care mi l-a relatat personal:
Doi domni care nu se cunosc, sunt interpelaţi pe o stradă din New York de un cetăţean care le cere cooperarea vreme de câteva minute, şi îi conduce într-un .birou. Sunt intâmpinaţi de un funcţionar care după ce consultă un catastif, se adresează primului domn:
“Domnul Cutare? Scrie aici că muriţi astăzi. Aveţi de ales între o injecţie letală si scufundarea inceată in acid sulfuric.”
“Vai de mine! Dar eu sufăr de o boală de piele. Să incercăm cu injecţia.”
Zis si făcut. I se face injecţia şi moare. Funcţionarul ridică capul din catastif.
“Acum celalalt domn. Unde este?
A plecat. Uşa era acolo, nu-l reţinea nimeni, si nimeni nu a spus că e obligatoriu să te supui. Domnul Cutare a acceptat definirea situaţiei de către o altă persoană, şi nu a văzut soluţia. Un număr considerabil de oameni restructurează cognitiv relaţiile cu autoritatea de o asemenea manieră incât nu percep- şi nu concep- posibilitatea de a se opune, care totuşi este prezentă. (Mai mult despre acest subiect in OC no. 511)
Alt experiment faimos, experimentul “Ochi căprui- ochi albaştri” conceput de Jane Elliott, este de asemenea pertinent:
Elliott a comunicat unei clase formate în intregime din copii albi că cei cu ochii căprui sunt mai deştepţi iar cei cu ochi albaştri sunt mai proşti şi fiecare grup va fi tratat ca atare. Amândouă grupurile au crezut această informaţie şi comportamentul lor a inceput să prezinte diferenţe semnificative în încrederea de sine şi rezultatele la invăţătura.. Peste câteva zile Elliott a informat clasa că a greşit: cei cu ochii albaştri sunt cei mai deştepţi. Rolurile s-au inversat, la fel şi efectele. Nu a fost observat nici un efect de empatie: experienţa de a fi fost persecutat nu a dus la atenuarea comportamentului de persecutor. Cu alte cuvinte, nu ne putem astepta ca schimbarea comportamentului in relatiile cu autoritatea sa fie schimbate usor, de nici unul dintre paticipanti.
In cazul nostru, obedienta fata de autoritate face parte din moralitatea teleologica (capul taiat sabia nu-l taie; pana treci puntea te faci frate si cu dracul etc.) care a fost un factor definitoriu in adaptarea la dictatura dar pe care continuam sa o utilizam in viata de toate zilele si astazi. In absenta unor strategii noi, atitudinile fata de cei la putere revin reflexiv . Din pacate acesta este un aspect pervaziv al vietii noastre sociale. Experimentul lui Milgram a aratat de asemenea ca exemplul individual de nesupunere are un effect liberator si contagios. De aceea discutarea radacinilor obedientei ramane importanta.