OCHIUL INOCENT. Singapore, privit dinspre flăcările Bucureştiului

În ciuda riscului de a scrie despre lucruri cu aparenţă futilă în clipe cînd durerea, furia şi neputinţa precumpănesc, totuşi am să o fac şi nu voi trece cu vederea întîmplările găzduite de Turneul Campionalelor de la Singapore, ediţia 2015. De fapt, nici nu este vorba despre superficialitate ori iresponsabilitate aici, ci despre străvechea credinţă populară cum că doliul se cuvine înfruntat cu optimism. Conform datinei fără vîrstă, praznicul de înmormîntare se face atît pentru ca sufletul celui dispărut să fie îndestulat pentru o ultimă oară cu bucate, băutură şi voie bună, cît şi pentru ca aceia rămaşi în viaţă să capete puterea de a înfrunta zilele ce urmează. La umbra răului solidaritatea în bine joacă rolul unei infuzii cu atît de necesarul optimism. Sigur că mă încearcă şi pe mine, la fel ca pe oricare om de bun-simţ din România, durerea, furia şi neputinţa, reflexe existenţiale normale după tragedia întîmplată, pe 30 octombrie, la clubul Colectiv din Bucureşti. Nu pot să nu observ însă cum, în asemenea împrejurări, pînă şi limba devine trădătoare. Tragedie? Oare cu limita impusă de zei s-au luptat acei nenorociţi de tineri, care au ars ca într-un crematoriu ad-hoc? Asta să fi fost frontiera vieţii […]