OCHIUL INOCENT. Sir Russell şi salutara diversitate

Prejudecata face rău sănătăţii mentale. Clişeul distruge banala, dar necesara marjă de confort a oricărui act judicativ ori cognitiv. Faptul de a fi edificat este suspect din start. Iluminaţii sînt inşi nefrecventabili, căci cultivă cu fanatism dogma şi status quo-ul. Din acest punct de vedere, a fi parmenidian nu reprezintă nici un titlu de glorie, ci este doar o reveranţă ignobilă în faţa unei false autorităţi. Şi, precum ştim de la logică, argumentul autorităţii nu are validitate epistemică, nefiind capabil să întemeieze silogismul.   Chiar dacă lui Andrei Pleşu nu-i place verbul a revizita, eu declar ritos că nu am nici un disconfort estetic, gramatical sau logic în a-l utiliza. (Între noi fie vorba, n-am ştiinţă ca venerabilul dascăl specialist în tronuri şi heruvimi să se fi scandalizat atunci cînd bunul său amic întru filozofie şi dregătorie, Patapievici, folosea barbarismul obvios ori încă şi mai bizarul a se gorgoniza!) Prin urmare, revizitez cu maximum de plăcere şi cu deliciu intelectual reeditarea cărţii lui Bertrand Russell, Misticism şi logică, apărută în tălmăcirea Monicăi Medeleanu, la Editura Herald din Capitală, în cadrul colecţiei „Cogito“.   Am citit, în urmă cu ceva timp, tomul în chestiune şi, foarte sincer, m-am simţit ca pe […]