Ochiul inocent. US Open 2016, fără menajamente

Ştiu, analiza unui eveniment major, indiferent de domeniu, presupune o vedere panoramică. Detaliile fac muzica, iar un madrigal este de preferat unei arii. Îmi iau însă libertatea de a gîndi şi proceda diferit cît priveşte raportarea la turneul de tenis de la Flushing Meadows. Voi trece nedrept de rapid chiar şi peste performanţa calificării în sferturile de finală a fetei noastre, inimoasa Simona Halep, cap de serie numărul cinci şi semifinalistă anul trecut pe hardul newyorkez. Chiar dacă a jucat foarte bine tot turneul, eliminîndu-le pe Flipkens, Šafářova, Babos şi Suárez-Navarro, smulgîndu-i apoi Serenei Williams primul set în chenzina americană şi dîndu-i emoţii mari, Simo este încă departe de a cîştiga o competiţie majoră. Are jocul ca s-o facă, dar nu şi fizicul, nu şi mintea. Şi, fireşte, nici şansa, căci norocul şi-l face omul cu mîna lui. Cîtă vreme nu o dai jos de pe piedestal pe celebrissima Serena şi intri pe teren spunînd că e cea mai mare jucătoare din lume, este clar că sacrosanctul respect nu-ţi îngăduie nici măcar simbolic gîndirea „reginocidului“. Cum să o „ucizi“ în efigie pe Williams, dacă tu îi intonezi un etern şi aprioric imn de slavă? Splitarea asta nu duce la nimic […]