Octavian Soviany: angajare ontologica si experiment baroc

Octavian SOVIANY scrisori din arcadia Cu un argument al autorului si o postfata de Elena Vladareanu Editura Paralela 45, Colectia „Biblioteca romaneasca – poezie“, Pitesti, 2005, 150 p. Octavian Soviany este un poet care nu s-a sinchisit prea mult sa-si cistige un (meritat) loc mai in fruntea ierarhiei optzeciste, cu toate ca rafinamentul poeziei sale l-ar fi indreptatit intru totul. Manierist pina in virful unghiilor, inca de la volumul de debut, Ucenicia batrinului alchimist (1983), el este un autor eminamente livresc, poate unul dintre cei mai subtili pe care ii avem, alaturi de Radu Stanca, Leonid Dimov, Serban Foarta, Emil Brumaru sau O. Nimigean. Masca pare a fi principalul tertip prin care lirica sa gaseste de cuviinta sa-si deruleze elegantele volute. Astfel de poeti trebuie gustati intensiv, pe spatii restrinse, caci virtuozitatea excesiva, deloc la indemina oricui, constituie unul dintre principalele moduri prin care talentul adevarat se poate manifesta. – „Un om absolut singur care se gindeste la moarte in rezerva unui spital“ in 2005, Soviany publica o carte atipica, in care renunta in buna masura la artificiile obisnuite, lasind locul unei autenticitati bine temperate, in care ontologicul, cu adincile sale implicatii, tine cu succes locul jongleriilor tehnice sau pitorescului, […]