Oituz şi Bucureşti, în aceeaşi noapte

De cîte ori sînt înşiruite domeniile în care Camil Petrescu a creat şi excelat (roman, poezie, dramaturgie, filozofie, teorie şi critică de teatru, critică literară ş.a.), este uitată gazetăria propriu- zisă. Sigur că sînt amintite ziarele şi revistele pe care le-a editat − Ţara, Limba română,Săptămîna muncii intelectuale şi artistice,Cetatea literară, Foot-ball −, dar gazetăria de cotidian politic este locul în care scriitorul, avînd propria conştiinţă drept criteriu de receptare şi comentare ale realităţii şi analiza substanţialistă drept metodă de cercetare a acesteia, scrie înverşunat despre tot ceea ce crede a avea semnificaţie pentru oamenii din juru-i, pentru stabilitatea ţării, pentru moralitatea ei. Merge mereu spre esenţă, caută adevărul, dezvăluie nedreptatea, turpitudinea, abuzul, toate strîmbătăţile, cu o durere parcă mereu reînnoită, imposibil de reprimat. Capacitatea lui de esenţializare face ca, dincolo de faptele de la care pleacă, articolele sale să ne pară a fi scrise, pentru noi, cititorii lui 2014, locuitorii României de azi, urmaşi, în bună măsură, nedemni ai celor pieriţi în 1989, aşa cum el, invalid din Primul Război Mondial, era urmaşul demn al celor pieriţi atunci. (Florica ICHIM)   Ca în toţi anii, de 17 ani încoace, Regina războiului de întregire a petrecut noaptea învierii în zona […]