Omul care nu stia sa spuna „nu“ sau Profesorul Nicolae Cajal
- 16-03-2004
- Nr. 212
-
Peter Sragher
- ARTICOLE
- 0 Comentarii
Nu stiu daca am cunoscut vreodata un om atit de bun. Nu numai fata de propria familie, de copii si sotie, ci fata de prieteni sau de oricine ajungea sa-l cunoasca. Nu trebuia sa ai o pila ca sa vorbesti cu Profesorul Cajal. Trebuia, pur si simplu, sa existi. Si sa-ti incrucisezi drumurile cu el. Te intimpina intotdeauna cu un zimbet sincer, facindu-te sa-ti deschizi inima, alungindu-ti stinjeneala. Chiar daca nu avea timp, nu era nici o problema mai importanta decit a ta. Te asculta cu atentie, cu seriozitate, cu drag, ca si cum ai fi fost un prieten apropiat sau unul dintre studentii sai de la virusologie. Incerca sa gaseasca intotdeauna o solutie. Imediat. Niciodata nu plecai de la el dezamagit, ci cu un sentiment de bine care nu intelegeai, la inceput, de unde vine. Simteai ca viata poate avea si o alta perspectiva. Dar, mai ales, ca oamenii pot sa fie altfel. Nicolae Cajal nu era o persoana dotata de la natura cu carisma. Carisma este un fel de putere ce ti se da fara sa o ceri si cu care domini fara sa vrei. Profesorul n-a dorit niciodata sa domine. Cu atit mai putin sa cucereasca. Era […]