Omul în uniformă

Vă mai aduceţi aminte cum a fost concediat Augustin Buzura de la conducerea Fundaţiei Culturale Române? Cu mitocănia cu care bossul capitalist american somează slujbaşul să-şi golească în jumătate de oră sertarele şi strîngîndu-i neglijent mina, îl sfătuieşte: „Don’t take it personal“. Nu ştiu dacă în cazul lui Buzura a fost vorba măcar de o strîngere de mînă, dar bănuiesc că Bossul Politic al Ţării nu şi-a exersat, cu acest burlesc prilej, engleza. Ştiu, în orice caz, că nu a urmat nici o explicaţie publică a „demiterii“ şi nici o cerere publică pentru o astfel de explicaţie, nici un protest „intelectual“, aşa cum avea să se întîmple – în prea multe alte cazuri – prin ignorarea cu bună-ştiinţă şi conştiinţă a unor abuzuri şi „politizări“ excesive (ceea ce înseamnă „profitabile“), operate cu insistenţă de cei care se credeau singuri şi veşnici. Nu a fost, de altfel, singura performanţă de gen; şi la alte instituţii s-au schimbat rapid denumiri, şefi, slujbaşi, obiective şi planuri de înfăptuire şi, bineînţeles, bugetul de susţinere.   Vodevilul mitocănesc de mai ieri reia, se pare, astăzi, cu proaspăt cinism bucureştean, înscenarea caragialescă într-o nouă distribuţie. Nu mai avem dreptul să ne mirăm de nimic, dar ar merita […]