ON-LINE. Carti noi la Liternet

– O dramaturgie-memorie Georg Büchner a murit pe neasteptate la 23 de ani. Era in anul, deloc gratios, 1837. Lasa in urma o cariera ratata de medic, citeva piese de teatru (Leonce si Lena, Moartea lui Danton) primite cu reticenta intii, cu entuziasm apoi, si un text neterminat, fragmentat si fara titlu. Acestui text avea sa-i dea un nume, aproape 50 de ani mai tirziu, primul editor al operelor complete büchneriene, Karl Emil Franzos: avea sa-i dea numele personajului central, Woyzeck. Woyzeck a devenit, in timp, cea mai montata, discutata si disputata dintre piesele medicului german. Inspirat dintr-un caz real, cel al unui soldat care-si ucide iubita (mama a copilului lui) adulterina, si insistind asupra abrutizarii sociale la care e supus individul, s-a spus despre Woyzeck ca e un text tezist, cu aplecari stingiste. Neinchegat dramaturgic si ignorind legile seculare ale situatiei dramatice, Woyzeck a fost acuzat de non (sau anti)-teatralitate. N-are conflict, e doar povestea unei crime previzibile, au tipat unii; personajele n-au caractere puternice, n-au idee, nu sint memorabile, s-au ultragiat altii. Si cu toate acestea, aceasta piesa, care ignora cu seninatate si mult mai radical ca Leonce… sau Danton… regulile clasice ale artei scrierii dramatice, avea sa […]