Opinii
- 29-07-2003
- Nr. 179
-
Francesco BONAMI
- EVENIMENT
- 0 Comentarii
„Intr-o lume mereu incurcata in proiecte neterminate si frustrata de vise frinte, care este sensul artei si al crearii de evenimente precum Bienala de la Venetia? Cred foarte mult ca e nevoie ca irelevanta creativa sa atace absurditatea razboiului, a violentei si a discriminarii. Sint pentru producerea de vise care sa contina nebunia conflictelor. O expozitie ca Bienala de la Venetia capata putere ca teren simbolic al solutiilor posibile. «Marele spectacol» al secolului XX developat din perspectiva unica a curatorului/autorului. Dar «Marele spectacol» al secolului XXI trebuie sa permita multiplicitatii, diversitatii si contradictiei sa existe in interiorul structurii unei expozitii. Trebuie sa reflecte noua complexitate a realitatii, a viziunii si a emotiilor contemporane. Expozitiile de astazi, ca si tragediile grecesti, trebuie sa se ocupe de ciocnirea elementelor incompatibile. Proiectul celei de-a 50-a expozitii internationale de arta de la Venetia le-a asigurat celor unsprezece curatori libertatea totala de a-si urmari viziunile: Carlos Basualdo, Daniel Birnbaum, Catherine David, Massimiliano Gioni, Hou Hanru, Molly Nesbit, Hans Ulrich Obrist, Gabriel Orozoco, Gilane Tawadros, Rirkrit Tiravanija si Igor Zabel. Rezultatul e o expozitie cu multe identitati, reflectind varietatea foarte larga a artei si a gindirii contemporane. Vise si conflicte. Dictatura privitorului ofera ochiului si imaginatiei […]