Opiniile unei „comuniste primare“

Raspunsul la intrebarea dumneavoastra vine din partea unei persoane mai mult sau mai putin handicapate. Cuvintul „handicapat“ este la moda. Tine de moda corectitudinii politice, desi e foarte dur (de aceea i se si cauta inlocuitori). Am sa incerc sa impac capra cu varza, comentind o situatie care ar fi putut fi interesanta, daca n-ar fi de-a dreptul anosta. Prin anii ’60-’80, toti cei care intrasera in Fondul Literar (un fel de banca a Uniunii), patronat de multpreaamabilul Traian Iancu, ba chiar si in Uniunea Scriitorilor – lucru mai greu de indeplinit, deoarece se punea in chestiune valoarea de scriitor, validata de critica literara – beneficiau de avantaje multe si mari. Si pe vremea aceea, ca si astazi, paradigma de „scriitor valoros“ cuprindea, ca-ntr-un marsupiu, pe linga asa-zisa „valoare“, mai ales indeminarea de a te misca de colo-colo prin culoarele cenusii ale vietii sociale. Daca zimbeai des, hahaiai continuu la masa, afisai un aer indiferent, faceai cu ochiul, scoteai poante dragute, erai ambitios, dar nu si orgolios, stiai sa bei si puteai sa nu dormi noptile, fara sa faci viroze si fara sa ti se intoarca matele pe dos vreo trei-patru zile dupa sym-pozioanele masculino-machisto-sadic-feudale – erai, adica, sanatos tun […]