Orientul privit în oglindă
- 24-06-2016
- Nr. 828
-
Radu COMSA
- Arte
- 1 Comentarii
Oglinzile Orientului constituie o primă abordare sistematică a temei orientale în arta românească şi un parcurs în comparaţie cu mişcările artistice subsumate orientalismului occidental – aşa sună propunerea Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti, pentru vara lui 2016. Proiectul expoziţional coordonat de Elena Olariu şi Mariana Vida excede sezonierul şi actualitatea imediată, invitînd la analiza unei componente fundamentale a genomului nostru cultural. Expoziţia debutează în prima sală dedicată secolului al XIX-lea cu Orientul „nostru“, foarte prezent şi astăzi în subliminalul autohton, poate mai mult decît sîntem dispuşi să recunoaştem. Acest început este revelat – respectînd titlul – printr-o oglindă în care operele românilor, mai ales portrete, sînt intercalate de vedute dunărene şi levantine surprinse prin ochii străinilor, în special maltezul Amedeo Preziosi şi încetăţenitul Carol Pop de Szathmari, în stilul postromantic al epocii lui Napoleon al III-lea. Portretele sînt mai mult decît o redare ca atare a protipendadei Principatelor între fanarioţi şi sosirea Principelui Carol, devin o expresie a relaţiei fluide dintre cele două feluri de a ne privi, prin ochii românilor sau ai călătorilor. Tînăra orientală a lui Gheorghe Ioanid aduce în compoziţie elemente sincrone cu pictura franceză a celui de-Al Doilea Imperiu, în timp de Carol Pop […]
Cu amendamentul ca discursul acestei expozitii urmeaza discursul dizertatiei mele `Theodor Aman, intre exotism si evocare`, publicata in 2011, si pe cel din teza mea de doctorat `Orientul in spatiul romanesc: intre model cultural si reprezentare`, sustinuta anul acesta si din care au fost publicate bucati considerabile. Ca sa nu vorbim despre lucrarea Doinei Pauleanu despre orientalismul lucrarilor de la Balcic sau studiul istoricului de arta, Alexandra Beldescu dedicat orientalismului lui Aman