- 12-10-2017
- Nr. 893
- Radu COMSA
- Arte
- 0 Comentarii
De fiecare dată cînd venea vorba despre Ion Bitzan, continuarea interlocutorului era invariabilă: „[...] și cărțile lui“. Exprimată în posteritatea artistului – nu l‑am cunoscut –, eticheta suna ca o demonstrație a stereotipului prin care tema recurentă își devorează autorul. De multe ori, recurența diluează tema, postum, printr-un Alzheimer al memoriei colective care reține doar superficialul și uită esențialul. Dar cărțile lui Bitzan nu apăreau nicăieri, …