OTV, ce trist e fără tine!

Închiderea postului OTV nu e un motiv de bucurie. Asemenea balaurului din poveste, retezi un cap, cresc zece la loc. Vă daţi seama că acest culoar, al OTV-ului, rămas liber, va fi exploatat de alte posturi de televiziune. E foarte simplu să spui: am scăpat de o toxină media. Dacă OTV ar fi o excepţie, da, m-aş bucura. Dar închiderea acestui post de televiziune nu va înmiresma aerul televiziunilor noastre. În prezent, nu la OTV, avem patru talk-show-uri mondene (nu am cum să le spun altfel, ştiu că termenul talk-show, aplicat peste nurii Cruduţei, peste nevricoşeniile Oanei Zăvoranu, peste aerul de poet exilat la Tomis al lui Cătălin Botezatu şi peste urzicăturile Andreei Marin – vai, dragă, ce mă mai sufocă ăştia cu divorţul –, pare impropriu, dar nu găsesc alt cuvînt şi închiderea ediţiei bate la uşă) şi nici un talk-show cultural. Astăzi, scriitorii noştri sînt o masă neglijabilă, artiştii sînt nişte „ciudaţi“, teatrul e bun să-l invoci cînd mai apare vreo înmormînare (atunci geniile noastre televizionistice spun: „băi, reporterule sau cum te-oi numi, te duci şi filmezi faţada cutărui teatru, să vadă şi poporul unde a lucrat maestrul, pe care îl ducem pe ultimul drum; dacă ştii intrarea, […]