Palatele amintirii

Erwin WICKERT Ochii fericiti. Un ambasador german la Bucuresti in timpul lui Ceausescu Editie ingrijita, prefata si traducere de Alexander Ronay, postfata de Romul Munteanu, Editura Fundatia Culturala Libra, Colectia „Biografii, memorii, documente“, Bucuresti, 2004, 264 p. Memoria vie a supravietuitorilor unor evenimente concureaza, deseori, istoria oficiala, aducind in plus savoarea emotiilor individuale. Impresiile adaugate sint si mai valoroase cind cel care noteaza, intr-o ordine pur subiectiva, fapte si intimplari este un calator lipsit de ingaduinta complice a oamenilor locului. Cel mai adesea, „strainul“ este sol sau, in timpurile moderne, ambasador, avind asadar puterea de a si influenta realitatea pe care o consemneaza. Atributiile lui cistiga in importanta intr-o tara unde lucrurile nu merg firesc, cum era, pentru Erwin Wickert, trimisul Germaniei Federale la Bucuresti, Romania anilor ’70. Din cartea lui de memorii, Ochii fericiti, mult mai cuprinzatoare, a aparut anul acesta, in editie romaneasca, doar mica istorie de moravuri a societatii noastre, asa cum a cunoscut-o autorul intre anii 1971-1976. Amintirile din Bucuresti sint incadrate de capitolul introductiv al cartii originale si de cel final, care ne permit sa ghicim, in scriitorul rezervat al unei proze de notatie, un erudit cu un stil mai degraba liric. Ca odinioara in […]