Palatul Parlamentului intr-o noua lumina

In ziua in care am sosit pentru prima oara in Bucuresti, un coleg de la ambasada m-a luat de la aeroport si, inainte sa aflu unde urma sa locuiesc, mi-a oferit un tur al orasului. Era o zi intunecata de ianuarie si Palatul Parlamentului – singura cladire din Bucuresti despre care auzisem cum mult timp inainte de a ajunge aici – m-a intimidat, ba chiar m-a speriat. M-am gindit ca pina si Reichstag-ul din Berlin e, prin comparatie, o cocioaba. Mai tirziu m-am obisnuit cu Palatul, in care am intrat de multe ori, si cunoscindu-i acum maruntaiele, frica pe care mi-o provocase blocul masiv, impenetrabil s-a risipit. Si totusi, Palatul a continuat sa ma intrige. Mi-am dat curind seama ca ajunsesem sa simt la fel ca multi romani: nu se poate sa nu fi impresionat de marimea lui colosala, si de munca enorma de care a fost nevoie pentru a ridica o asemenea constructie; te uimeste faptul ca in Bucuresti se afla a doua cladire ca marime din lume – dar e imposibil s-o iubesti, s-o vezi ca pe o parte a Bucurestiului, sa-ti imaginezi cum ar putea fi folosita eficient. Acestea fiind zise, e inutil sa-ti doresti ca ea […]