Pălăvrăgeala vagabonzilor

DEMÉNY Péter: Dragă Dorule, iată-ne în Anul Nou şi tocmai ai lansat pe Facebook o provocare în care discuţi prima frază a unor romane celebre. M-a împins dracul la o reprovocare: am copiat prima frază a romanului Ábel de Áron Tamási, roman legendar al literaturii maghiare din România, care a cîştigat un loc de cinste şi în jocul „A nagy könyv“, organizat acum cîţiva ani la Budapesta. Mă gîndisem că, dacă tot am mai dialogat cîndva despre Clujul nostru, ce-ar fi să vorbim acum despre cum ne ating unele expresii. Iată fraza: „Abban a nevezetes ezerkilencszáz és huszadik évben, vagyis egy esztendőre rá, hogy a románok kézhez vettek minket, székelyeket, az én életemben még külön is igen nagy fordulat állott bé“. „A románok kézhez vettek minket.“ Ce zici de formula asta contondentă? Cum ai traduce-o? Doru POP: Dragă Péter, ştii prea bine că întotdeauna cuvintele au avut puteri magice. Ele nu sînt numai sunete goale sau forme materiale puse pe foaie, ele sînt şi viaţă, idei, suferinţă. Uite versiunea mea de traducere a paragrafului, pentru că el ne duce de-a dreptul în Istorie, în Istoria aia cu literă mare, ucigaşă şi plină de sînge. „Fost-au văleat mie şi nouă sute […]