Pamfletul
- 06-02-2001
- Nr. 50
-
Tudor ARGHEZI
- ÎN DEZBATERE
- 0 Comentarii
„Pamfletul reprezinta un gen literar. El e un fel de-a slobozi condeiul in raspar. Orice personagiu care poate deveni subiect de pamflet este, intr-o masura oarecare, ridicul prin diferenta dintre calitatea lui sociala, dintre asteptari si calitatea reala. Tot pamfletul se inspira din aceasta singura diferenta: condiul se vira aici si scobeste largind: poteca sufletului este deschisa. Subiectul cedeaza, gidilat in punctul convenabil. Ca sa-si atinga scopul, pamfletul trebuie neaparat sa concretizeze vizual si sa corespunda egal cu subiectul; el lucreaza in adincime, cu intuitia si cu imaginea. Pamfletul se invirteste in jurul obiectului cu oarecare frumusete de corb: intre doua zboruri circulare, ciupeste, zgirie, inteapa, rupe. Pamfletul se lucreaza cu andreaua, cu peria de sirma, cu razatoarea sau cu fierastraul bijutierului; si uneori, in clipele supreme, cu sculele macelariei. Un pamflet isi atinge scopul cind izbuteste sa strecoare otrava indoielii in insul insusi al celui pamfletizat. Si aceasta victorie, eminamente morala, o cistiga orice pamflet bine echilibrat si scris cu vaz. In pamflet, ca si in comedie si ca in toata satira, rezida puterea imbatabila a surisului. Scriitorul isi domina subiectul. In proza dogmatica si banal afirmativa, scriitorul sufera disciplina greoaie a dramaturgiei, a tragicului, coplesit. Pamfletul e tifla […]