Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
PANOPTICUM. Spectrul publicului
- 25-09-2015
- Nr. 791
-
Cristian FULAŞ
- Rubrici
- 2 Comentarii
Revenind la un avertisment al unui gînditor (deja) vechi, fără nici un preambul teoretic, ce ar însemna, ce ar mai însemna, azi, să ne expunem riscului de a lăsa să circule vechile nume? Cum ar suna o abordare teoretică – dacă am lăsa acest lucru să se întîmple? Care ar fi efectele, care ar fi riscurile? De unde începe și unde se termină o analiză a fenomenului pe care, curajos, îl numim actualitate literară – expunîndu- ne, întotdeauna, imposibilităţii de a acoperi vreo totalitate, oricare ar fi ea? Dar, pe de altă parte, ce e de pierdut dacă încercăm? Mai e ceva de pierdut, la urma urmelor, sau totul e epuizat, totul a ars și mai avem doar să (încercăm să) aprindem o cenușă ignifugă, sterilă, îngheţată? Acestea sînt întrebările care ar putea descrie o opoziţie ce traversează, discontinuu și mereu în tăcere, cultura de azi. Asist la o pendulare între spaţiul literar și spaţiul public, una care, desigur, are avantajele și dezavantajele ei. Faptele sînt următoarele: spaţiul literar, acela al literei tipărite (sub toate formele ei), a devenit unul aproape infinit. Într-o perioadă pe care unii, prea conștienţi sau doar curajoși, o numesc post-Internet, eludînd așadar mai toate categoriile […]
există o legătură între modul în care au fost și sunt pregătiți profesorii de literatura română și consumul literar în licee….
această legătură este consecința pregătirii modului în care este *fabricat* în facultate profesorul de literatura română…
io-s în poziția tractoristului lui Suksin, ca atunci când în sat îi venea un candidat la doctorat, nu se lăsa până nu-l făcea de râs…
am avut posibilitatea să discut cu profesori de literatură română despre producțiile clasicilor…
am constatat că ei nu puteau descrie modul de funcționare a societății românești așa cum rezulta din opera artistică..nu puteau, mental vorbind, să o reconstitui…
dau un exemplu…Răscoala…păi dacă 90 la sută dintre țărani erau aduși în ianuarie în pragul amenințării cu moartea prin înfometare și când te gândești că asta se petrecea poate de 500 de ani, cam ce fel de persoană producea acea guvernare,( Foucault i-ar spune ,,individ filosofic-juridic) știind că amenințarea viza adultul dar și copilul…cam ce fel de copil producea acel timp?
păi dacă o dai cu caracterizări literare, ai pierdut bătălia, căci caracterizările literare sunt expresii ale unor ,,directorate de conștiință”, iar lectura ține de ,,examen de conștiință”.
mi-am dat și eu cu părerea, poate greșesc,
De când am regăsit capitalismul, ne aflăm în criză. Oare de ce?
Știm deja din descrierea lui Bourdieu că literatura (să-i spunem provizoriu) „inovativă” a avut un public restrâns dintotdeauna (de la începuturile modernității), dar poate/putea să continuă să se vândă pe parcursul a mai multor generații (cel puțin dacă rezistă în bibliografiile publicului specializat); literatura de tip „best-seller”, pe de altă parte, avea succes rapid, dar efemer (mă rog, astăzi sunt cărți care fac parte din francize constituite în mai multe produse…).
Problema (cel puțin la noi) este următoarea: publicul „accidental” de carte (para)literară s-a mai subțiat după explozia de paraliteratură de la începutul anilor ’90 (deși mai recent există fenomene ca „Fluturii” Irinei Binder…), pe când situația publicului specializat e chiar dezastruoasă: profesori universitari care nu mai au disponibilitatea de a avea lecturi la zi, profesori de română care au tangențe minime sau inexistente cu literatura dincolo de lecturile obiligatorii, studenți care vin la Litere fără a avea afinități în prealabil cu filologia și care sunt demotivați (dar profesorii tind să-i treacă oricum sau după câteva restanțe plătite, pentru că trebuie să curgă bănosul circuit academic în continuare) etc.
Abia existența publicului tânăr mai mult sau mai puțin „hipstăresc” (oarecum motivați de „modă”), cu poate mai puțin discernământ ar trebui să ne facă vag optimiști, fie și pentru că, în pofida unui învățământ în care literatura este adeseori predată grețos, ei ar putea conserva în continuare „habitus”-ul lecturii (pe care l-au cam abandonat generațiile trecute după șocul mass-media, astăzi concurat de Internet, unde literatura poate uneori să se promoveze „viral”).