Par délicatesse…

Dacă Cinci minute pe zi, debutul în proză al Laviniei Branişte, la Casa de pariuri literare, atrăgea atenţia asupra unei scriitoare uimitor de mature şi de sigure pe instrumentele prozei sale, Escapada este un volum mult mai consistent, care marchează o evoluţie şi reuşeşte să creeze un contur psihologictip al personajelor sale, dar şi, îndrăznesc să spun, al autoarei în sine. Sînt în volum 19 povestiri care decupează din destinul protagonistei/protagonistului un moment nu neapărat crucial, ci situat în proximitatea temporală a unui asemenea eveniment. Lavinia Branişte evită spectaculosul evenimenţial, dar îl anticipează sau oferă datele din care cititorul poate deduce că ceva s-a întîmplat.   Ar fi foarte uşor de situat literatura ei în zona unui minimalism al cotidianului, însă sînt elemente, în fiecare proză, care construiesc tensiunea ce precedă o înfruntare decisivă. La asta contribuie şi faptul că personajele ei (prozele sînt construite după tiparul Protagonist versus Personaj secundar/ Protagonist versus mediu) evoluează mereu ca şi cum ar trăi pe muchie de cuţit: întotdeauna transpare, atît din vorbele, cît şi din acţiunile lor, o teamă existenţială. Protagoniştii Laviniei Branişte trăiesc în frică: frica de bătrîneţe, frica de singurătate, frica de ceilalţi, frica de penibil. E o stare de […]