Pasarea Cioran si entomologul angoasat

Imaginea curenta a lui Cioran este, fara indoiala, cea a unui nemultumit mereu pregatit sa denunte cite un neajuns. Viata este insuportabila, pe semeni ii detesta cu aceeasi energie cu care se uraste pe sine, scrisul este pentru el o tortura si, ca solutie pentru toate aceste probleme, Cioran proclama rolul curativ al suicidului. Daca viata isi urmeaza, de bine de rau, cursul, el mai gaseste resurse pentru a pastra credinta secreta in vreo catastrofa iminenta care ar urma sa spulbere universul si civilizatia occidentala, obosita dupa doua mii de ani de istorie. Nimic nu-l aranjeaza pe acest nemultumit plin de rivna, victima a contradictiilor care il chinuiesc neincetat: „sfisiat intre artag si groaza“, Cioran este un melancolic perpetuu, hartuit de teama si de vehementa, de plictis si de nevoia de a ataca, de tristete si de furia care il impinge uneori sa se ia la harta cu vecini ori vinzatori. Singuratic impenitent, revenit pe scena literara la sfirsitul anilor patruzeci dupa ce si-a petrecut ceva vreme cu scriitorii moralisti, Cioran are oroare de intilnirile neprevazute, de contactul cu jurnalistii si de numeroasele vizite pe care i le fac prietenii, uneori chiar persoane necunoscute. In apartamentul sau din Cartierul Latin, […]