Pasărea Septembrie

Prefera lectura, întîlniri şi reîntîlniri diurne şi nocturne, accelerînd pulsul şi mintea, punînd între realitatea imediată şi cea fictivă, mai imediată, o benefică distanţă. De la apariţia lui Peter Gaşpar în neantul Americii, Necrologul ocupa, însă, mult timp profesorului Gora. Sfida limitările biografiei birocratice, cum obişnuia să numească datele obişnuite ale vieţuirii. Orice biografie este, pînă la urmă, un necrolog, orice istorie are un final, deci un necrolog. Acum, Peter dispăruse. Necrologul dobîndea nu doar legitimitate, ci urgenţă. Moartea e dispariţie, deşi atîţia muritori cred că e renaştere, sub altă formă, în ciclul natural sau supranatural al existenţei. Cine putea dovedi că dispariţia lui Peter nu-i definitivă? Doar Peter însuşi – deloc grăbit dă furnizeze dovada. Unde-l cauţi, pe cine întrebi? În prezumţii şi potenţialităţi omise de biografia birocratică. Gora se oprise cu creionul roşu în aer. N-ar trebui s-o abordeze, în sfîrşit, pe Lu? Violonistul sau acrobatul pe sîrmă ştiu ce înseamnă tracul, Gora cunoştea şi el vraja maladivă în care fiecare clipă poate produce dezastrul. Oricît de bine ai stăpîni partitura… mîna tremură, vocea tremură, tîmplele sînt umede, la fel palmele, şerpii răvăşesc stomacul. Telefonul e la un pas, dar Lu rămîne, din fericire, inaccesibilă. Fericirea acolo e, […]