PATRIMONIU. „Cuminţenia pămîntului“: rămîne sau pleacă din România?
- 06-05-2015
- Nr. 771
-
Florin COLONAŞ
- Actualitate
- 2 Comentarii
Mai deunăzi, la drum de seară, Televiziunea Naţională (TVR), la jurnalul de ştiri, ne făcea cunoscut faptul că opera brâncuşiană Cuminţenia pămîntului, despre care nu se mai vorbise în ultimul timp, ar putea fi achiziţionată de către Statul român cu suma de două milioane de euro, adică dublul sumei oferite iniţial. Proprietarii lucrării, dar şi avocaţii ce-i reprezintă, consideră suma de-a dreptul ridicolă, fiind de zece ori mai mică decît avîntatele lor pretenţii. Suma de 20 de milioane de euro – cît cer proprietarii – este una stabilită teoretic, întocmită conform viselor celor care se ocupă de tranzacţie. De fapt, de această operă de artă realizată de către Constantin Brâncuşi în tinereţe, publicaţia Observator cultural s-a mai ocupat, iar personal am avansat un preţ maxim de 2,5 milioane de euro. Respectiva tranzacţie ridică două mari probleme: preţul lucrării şi faptul că aceasta nu poate fi scoasă definitiv din ţară. Să ne ocupăm de ambele chestiuni: opera gorjeanului, realizată în calcar crinoidal, în 1907, reprezintă o lucrare revoluţionară în creaţia tînărului arist. După orele de muncă din restaurantul parizian de unde scotea niscaiva parale, după repetiţiile cu corul bisericii române din Paris, între două reprize de muncă la cioplelile sale, compatriotul […]
„Le temps parfait l’ esprit humain et l’ esprit lui-même l’ exige”. (Constantin BRÂNCUŞI) Dar până ce slăvitul Timp va „perfecţiona spiritul omenesc”, să ne amintim că astăzi este 9 Mai şi este şi Ziua de naştere a aceluia în faţa căruia merită să îngenunchem, LUCIAN BLAGA, asemenea, şi în faţa Maestrului BRÂNCUŞI:
„ANNO DOMINI
Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.
Şi-i dat să ningă iar sub ore sure.
Tânjesc pe streşinile catedralei
medievale duhuri de pădure. //
Bătaia ceasului stârneşte liliacul
din somnul lung, în care se-aşezase.
Cenuşa îngerilor arşi în ceruri
ne cade fulguind, pe umeri şi pe case”.
o UNICA Cumintenie. Nu se pot compara preturile merelor ce cele ale perelor. Bronzurile multiplicate (legal, fireste) vor fi intotdeauna ca pretz sub sculptura cu dalta, cea adevarata.
O fi si Gauguin cu Asia-Oceania lui, si zeul ala ghemuit pe care l-am vazut la Chichen-Itza dar Luvrul fascina la 1900 mai ales prin sculptura orientala – egipteana, si cum Brancusi era un vizitator pasionat….In orice caz „radacinile” folclorice romanesti nu se probeaza.
Sunt curios daca se va introduce un termen-limita la „expunerea abroad”. Dar s-o spunem pe-a dreapta: actul de vanzare-cumparare din 1957 nu se mai gaseste. Doar o lista facuta de ministerul culturii cu mai multe „cumparaturi’ – picturi mai ales – din acel an unde figureaza cei 25 mii lei. Pavel Tzugui nu mai poate depune marturie. Exista si un articol in revista ARTA PLASTICA (parca asa se chema) din acea vreme unde Cumintenia e mentionata ca vanduta. Dar justitia e oarba si daca nu „vede” actul de vanzare-cumparare…Eu as plusa la 3 milionae de euro platiti direct mostenitorilor, nu prin intermediul avocatilor sau Artmark-ului.