Nr. 771 (31)

Anunţată cu un titlu pompos, Între ieri, azi şi mîine. Manifest pentru cultura română, prima conferinţă de presă (de marţi, 5 mai) a noului director al ICR, Radu Boroianu,  a fost un eşec, din punctul meu de vedere. Ziariştilor prezenţi la conferinţă li s-a înmînat şi un text în patru pagini, care, în afara unor platitudini, nu spune nimic despre cum va continua şi prin …

Mai deunăzi, la drum de seară, Tele­viziunea Naţională (TVR), la jurnalul de ştiri, ne făcea cunoscut faptul că opera brâncuşiană Cuminţenia pămîntului, de­spre care nu se mai vorbise în ultimul timp, ar putea fi achiziţionată de către Statul român cu suma de două milioane de euro, adică dublul sumei oferite iniţial. Proprietarii lucrării, dar şi avocaţii ce-i reprezintă, consideră suma de-a dreptul ridicolă, fiind de …

Ne-am obişnuit cu un entuziasm general referitor la numărul ţărilor participante, odată cu fiecare nouă ediţie a Bienalei de artă de la Veneţia, eveniment major, ajuns la cea de-a 56-a ediţie, care îşi deschide porţile sîmbătă, 9 mai. Deschiderea are loc cu aproape o lună mai devreme decît în trecut, astfel încît Bienala de artă va ocupa Veneţia timp de 7 luni fără cîteva zile, …

Săptămîna aceasta, toate drumurile duc la Veneţia. Altfel spus, din toate colţurile cît de cît urbanizate ale lumii (cele năpăstuite, uitate de Dumnezeu, sînt aşa în primul rînd pentru că sînt uitate de oameni, ceea ce nu înseamnă că sînt pustii, dimpotrivă), profesioniştii de tot felul aflaţi în treburile artei (care sînt tot mai mulţi: cu cît se înmulţesc artiştii – şi se înmulţesc, sau, …

1 Mai muncitoresc – nu e nici o ruşine să aparţii clasei muncitoare şi să pui mîna pe seceră şi ciocan, cum se face un „mişto“ ieftin astăzi, de o zi de sărbătoare a oamenilor muncii (sună nasol, nu prea glossy, nu?) obţinută nu de comuniştii sovietici, ci de sindicatele britanice, cu destui ani înainte ca vajnicii activişti de partid, de ieri şi de azi, …

E din ce în ce mai greu să-ţi păstrezi stima pentru Traian Băsescu. Mă descumpănesc frenezia cu care trudeşte la dărîmarea propriei statui, locvacitatea vulgară, fervoarea cu care se grăbeşte să le dea dreptate celor mai porniţi detractori ai săi. Tot mai cred că, dacă Justiţia funcţionează, e, în mare măsură, meritul lui – chiar dacă nu asta şi-a dorit. N-ar fi singurul exemplu de …

Pentru a cîta oară mi se confirmă că luna mai începe la Sighişoara, aşa cum soarele nu poate să înceapă decît la răsărit şi nostalgia e cum ţi-ai aminti un dor. Cîţi ani au trecut de atunci, de la prima ediţie a Festivalului de Poezie de la Sighişoara... cine mai ştie exact? Cred că tocmai intram în anii ’80. Speram că voi afla data sigură …

Dacă ar fi să rezum ceea ce a caracterizat Turnirul Scriitorilor de la Sighişoara de anul acesta, aş putea să o fac prin doar două cuvinte: pasiune şi entuziasm. Atît din partea organizatorilor – şi aici mă gîndesc în primul rînd la Mariana Gorczyca, sufletul acestei sărbători a culturii –, cît şi din partea invitaţilor. Ştiu din proprie experienţă cît de greu este să pui …

Cînd treci doar în cîteva zile de la condiţia de invitat la cea de gazdă a unui eveniment cultural important, ai nevoie de condiţie fizică, dar, mai ales, de situare adecvată în context. Ca invitat, aşa cum am fost eu la Tîrgul de Carte de la Budapesta, ai responsabilităţi evidente. De respectare a programului, a celor rostite, de dat autografe, de a nu rata lansările …

Turnirul Scriitorilor, ediţia a II-a, se poate rezuma la: două zile pline (30 aprilie şi 1 mai), un oraş medival deschis inovaţiei şi surprizelor literare (Sighişoara), mari autori (Gabriela Adameşteanu, Nora Iuga), poeţi mulţi şi buni, foarte buni (Magda Cârneci, Ioana Crăciunescu, Simona-Grazia-Dima, Alice Valeria Micu, Ion Mureşan, Radu Vancu, Dan Mircea Cipariu, George V. Precup, Vasile George Dâncu şi Béla Markó), traducători excelenţi …

Redeschiderea Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti – cu care se încheie şi lunga perioadă de reabilitare a întregii clădiri, dotată acum cu un număr record de scene – s-a făcut, în mod surprinzător, cu un spectacol creat special pentru ocazie de Dan Puric. De ce surprinzător? Fiindcă momentul e profund simbolic, fiindcă producţia inaugurală funcţionează ca o declaraţie de principii pentru viitoarea direcţie a …

Mult-aşteptata inaugurare a Sălii Mari a Teatrului Naţional a avut, în sfîrşit, loc cu spectacolul Înşir’te mărgărite de Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric. „Aştept de patru ani şi jumătate să inaugurăm Sala panache a acestui edificiu“, a spus Ion Caramitru, directorul Teatru­lui Naţional, şi da, a fost o aşteptare ce a alimentat (mai mult decît trebuie, după cum s-a văzut) speranţa că spectacolul …

Citind articolul lui Ovidiu Şimonca – „Radu Boroianu, început cu stîngul la ICR“ – îmi închipui, în acest context, o scenă demnă de analele absurdului: într-o bună zi, este ales un nou preşedinte al Institutului Goethe*,  care îşi prezintă la Berlin planurile de viitor, într-o conferinţă de presă. Şi, aşa cum a făcut-o Radu Boroianu la Bucureşti, acest preşedinte al Institutului Goethe împarte jurnaliştilor un …

A FOST Vlad the Impaler. Pe 27 aprilie, la cel mai frecventat teatru de matineu din Glasgow, Òran Mór, a avut loc premiera absolută a spectacolului Vlad the Impaler, o creaţie originală aparţinînd companiei Brighton Theatre, inspirată de piesa A treia ţeapă a lui Marin Sorescu şi realizată cu sprijinul Institutului Cultural Român. Adap - tarea în limba engleză a textului sorescian poartă semnătura dramaturgului …

Deşi înrudită cu cea a congenerului său Ion Buzu, poezia lui Victor Ţvetov – tînăr debutant basarabean – aduce un plus de delicateţe, se construieşte pe coordonatele „feminine“ ale unui discurs care are curajul de a exhiba mai mult decît de a ascunde.în lipsa unor lucruri importante se hrăneşte din dramele unui tînăr navetist, rupt între ruralism şi existenţa corporatistă. Asta e deja o temă …

Considerat roman postmodern, exemplu de metaficţiune, Foc palid (tradus anul acesta pentru prima dată în limba română de Veronica D. Niculescu, ediţia fiind îngrijită de Anca Băicoianu) este, poate, cea mai complexă, neconvenţională şi ingenioasă carte scrisă de Nabokov. Harold Bloom, de exemplu, vedea în Foc palid un tur de forţă, dovada sigură a geniului scriitorului rus.   Nucleul cărţii îl constituie un poem structurat …

Despre cel puţin două volume anterioare dintre cele publicate pînă acum de Dan Coman (este adevărat că unul dintre ele neasumat explicit, publicat sub pseudonimul Nina Coman), se poate spune că prefigurează, la nivel tematic, apariţia romanului Căsnicie: Dicţionarul Mara (Cartier, 2009) şi Ghinga pe înţelesul tuturor (cel semnat Nina Coman, Charmides, 2013). În Dicţionarul Mara ne întîlnim, pe lîngă fetiţa care creşte de-a lungul …

Avînd la origine o teză de doctorat coordonată de Ion Pop, volumul de debut în critică al lui Cosmin Borza nu e, cum s-ar putea crede, o monografie Marin Sorescu. Dramaturgia soresciană nu face obiectul său, cum nu face nici proza, nici critica sau eseistica autorului, nici literatura pentru copii. Poate şi pentru faptul că miza recanonizării şi centrul de greutate canonică al operei în …

Cunoscutul poet, eseist şi traducător de filozofie şi literatură franceză Bogdan Ghiu a publicat de curînd o nouă carte – după eseul despre arta contemporană Linia de producţie. Lucrînd cu arta (Editura Tact, 2014) –, o carte, aş spune, inedită prin forma de manifest pe care o îmbracă: e vorba de - spre Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest), apărută, anul acesta, la Editura …

Cei patru sînt, ladies first, în ordine alfabetică, Cristina Andrei, Adina Kenereş, Doina Ruşti şi, last but not least, un gentleman, Mircea Daneliuc, regizorul de film. Pot aminti acest detaliu, pentru că este vorba despre un om care şi-a dat măsura şi excelenţa în film. A venit în literatură tîrziu. Acum, după aproape douăzeci de ani (debut în proză, în 1997, la 54 de ani, …

La mai mult de patru sute cincizeci de ani de la naşterea lui William Shakespeare, nu pare să mai fie nimic nou de spus despre opera sa. Ceea ce este scris în Eclesiast poate fi aplicat la fel de bine şi la critica literară dedicată pieselor shakespeariene: „Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou …

Ediţia din acest an a atelierului de traduceri organizat de Institutul Cultural Român de la Stockholm a avut loc în perioada 20-25 aprilie, în Capitala suedeză, cu participarea poeţilor români Dmitri Miticov, Andra Rotaru şi Miruna Vlada şi a poeţilor suedezi Elisabeth Berchtold, Agnes Gerner şi Jonas Gren. Traducerile rezultate în urma atelierului au fost prezentate publicului larg sîmbătă 25 aprilie, la sediul ICR, cu …

După prima zi, scriam pe Facebook: „Primele impresii din Suedia – fac jogging, merg pe bicicletă, mănîncă vegan, sînt foarte implicaţi civic și îmbrăcaţi cam șleampăt – un fel de societate de hipsteri“. O bună sinteză a stereotipurilor mele despre acest spaţiu cultural. Admiram Suedia pentru gradul ridicat de cultură civică și solidaritate socială, feminism și politicile inclusive pentru refugiaţii politici din toată lumea (Etiopia, …

Nu mă așteptam ca experienţa suedeză și întîlnirea cu Elisabeth Berchtold să îmi ofere atît de multe lucruri: traducînd fragmente din Marialucia (volumul ei de debut), am descoperit cît de mult îmi fusese dor de o poezie care creează o lume inaccesibilă, care nu este la vedere, pentru că nu există repere în lumea reală pentru ea. Cît de mult contează ca autorul să se …

Vor rămîne multe momente frumoase din săptămîna petrecută la Stockholm în cadrul atelierului de traduceri, dar pentru mine, mai presus de toate, va rămîne momentul magic al repetiţiei de joi, 23 aprilie, cînd ne-am adunat să pregătim lectura care urma să aibă loc sîmbătă. Eram trei poeţi români (Andra Rotaru, Miruna Vlada și subsemnatul) și trei poeţi suedezi (Elisabeth Berchtold, Agnes Gerner, Jonas Gren), strînși …

Cartea Ancăi Filipovici, Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice (Institutul European, Iași, 2015, 222 p.), se încheie într-un loc de unde mai putea continua: prin citarea unui articol din 1934 al lui Petru Comarnescu referitor la provincie și la cărturarii provinciali. După Comarnescu, există o tensiune între intelectualul din Capitală și cel provincial (în sens propriu, prin localizare teritorială în afara …

Regina carnavalului     Adio, carne! Carne, vale! În pragul Secului, adio! La Köln, Venezia sau Rio, lumea o ţine-n carnavale.   La Rio, o măturătoare de străzi, regină poate-ajunge a fiestei*... Dar, pe nibelunge străzi strîmbe, cine-ajunge, oare, –   dacă nu Doamna ce,-n caretă, ca regii feneanţi, îşi poartă …

Admiraţia imensă de care s-a bucurat în timpul vieţii interpretul George Enescu a lăsat multă vreme în umbră geniul compozitorului George Enescu. Şi, totuşi, triumfurilor interpretului timpul pare acum să le alăture în conştiinţa noastră gloria supremă a creatorului.   Printre bisurile din recitalul meu la Carnegie Hall din New York, cu arii de cel mai mare prestigiu din repertoriul liric universal, am inclus şi …

După Mozart, George Enescu e cel mai mare fenomen muzical al lumii“, spunea Pablo Casals. Pe 5 mai, se împlinesc 60 de ani de cînd Enescu s-a stins, şi vremea lui de-abia de acum înainte va să vină. Născut în Moldova, la 14 ani părăseşte Viena, unde obţinuse toate diplomele posibile, stabilindu-se la Paris, unde, în materie de compoziţie, avea să fie elevul lui Massenet …

Numele lui Vladimir Colin a fost folosit imediat după moartea sa pentru a certifica valoarea în literatura română sf&f, aşa că nu trebuie să mire că pe volumul de debut al lui Liviu Surugiu, Iubire şi moarte pentru totdeauna (Tritonic, Bucureşti, 2014) apare o bulină roşie cu textul „Lucrare premiată la Festivalul Vladimir Colin – 1995“.  Se simte aerul anilor ’90 şi, dacă se ia …