Patrimoniul industrial, o resursă valoroasă

În general, în România, ideea de patrimoniu ridică încă păreri controversate – de la definiție pînă la legislație și la felul în care ea se aplică, pînă la ce intră sau iese de sub umbrela „protectoare“ a patrimoniului. Dincolo de definiție și legislație, ceea ce continuă să uimească tot mai mult este atitudinea indiferentă, apatică și adesea sfidătoare a multora față de ceea ce este vechi. De la atitudinea personală, de la gestul individual față de bunurile care au aparținut generațiilor anterioare, pînă la atitudinile publice ale primarilor, de exemplu, ideea de a păstra sau de a ocroti ceea ce aparține unei epoci trecute este aleatorie sau inexistentă. Pentru aceștia, ce ține de trecut nu are valoare și poată să dispară la gunoi, în foc, sub buldozer. Pentru toți aceștia, o ușă cu ochiuri de cristal, o balustradă de fier forjat, o sobă cu cahle pictate, o lampă de iluminat stradal sau casa de peste 100 de ani vechime ce le adăpostea nu înseamnă absolut nimic. Ideea de tabula rasa care să facă loc noului de care au uzat mult comuniștii pînă la sfîrșitul anilor ’80 pare să reziste ca un virus modificat și cu rădăcini ramificate. Nou egal bun, […]