Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Patriotism prin Ordonanţă de urgenţă
Despre Cuminţenia Pămîntului, ieri şi azi
- 05-10-2016
- Nr. 843
-
Cornel MIHALACHE
- SOCIETATE
- 10 Comentarii
Am aşteptat să se termine colecta de bani pentru Cuminţenie, ca să nu stăvilesc cumva avalanşa lucrativ-patriotică. Nu cred în patriotism prin Ordonanţă de urgenţă. Şi nu cred că un singur om, ajuns într-o funcţie atît de importantă, îşi poate permite să se joace cu sentimentele populaţiei şi cu lucruri la care nu se pricepe. Dovadă că le-a încurcat pe toate. Teatre, Operă, concursuri de manageri culturali, această campanie. Cum să anunţi în aprilie o campanie cu termen final în 30 septembrie, cînd nu ştii cine‑o face, cum o face, cînd o face, de ce o face. Se alege agenţia peste trei săptămîni, campania video apare după o lună, operatorii de telefonie în august, şi tu nu rămîi în minister (sau măcar să ceri din afara lui să te ocupi pro bono de această poveste). Heirupismul patriotard duce la monstruozităţi de tipul copiei de polistiren de un metru şi jumătate, vopsită cu auriu de sobe, de la Promenada Mall, deasupra unei urne de sticlă în care oamenii să arunce cu bani (iniţiativă proprie a magazinului). Sau la diacritizarea numelui scris pe atelierul din faţa Centrului Pompidou de la Paris. Bine că nu a scrijelit nimeni căciuliţe şi virguliţe pe lespedea […]
Domnule Mihail Sadoveanu, sau oricare ți-ar fi numele, eu am dat un citat care sună așa: ” Proces-verbal nr.10 al ședinței din & martie 1951. Ședința este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu”. Dacă tu ești atât de incult încât nu ai citit până acum acest document public nu e vina mea. Eu nu-mi dau cu presupusul. Tu jignești absolut degeaba, din puțul neștiinței și al culturii de wikipedia pe care o ai. Eu am mintea îngustă sau dumneata că nu ai citit dar arunci cu rahat? Nu a văzut nimeni carnetul de partid al lui Sadoveanu, dar a văzut semnătura lui pe diverse acte cu care s-a luat viața semenilor săi. Nu ai citit documentul, dar insiști în ignoranță, jignind. Să-ți fie rușine, fantomă bătrână!
Domnule Cornel Mihalace ,nu ai voie sa folosesti numele marelui scriitor Mihail Sadoveanu,atata timp cat habar nu ai de el.Etica morala te obliga ca sa te informezi inainte de a scrijeli ceva cuvinte pe PC si a-ti da cu presupusul.
Faptul ca il denumesti si ii atribui titlu de ” Tov” adica ” tovarasul” Mihail Sadoveanu,deja demonstreaza ingustimea judecatii dumitale.
Nici macar Gheorghe Gheorghiu -Dej nu l-a denumit sau i s-a adresat lui Sadoveanu cu ” tovarase” pentru simplul fapt ca…….Mihail Sadoveanu nu a fost membru al P.C.R ului.
Nu exista nicaieri,nici un document care sa afirme acest lucru.A vazut cineva carnetul de membru PCR al lui Sadoveanu?Nu! A vazut cineva nr. De membru de partid si cotizatiile obligatorii?!?!NU!
Cand era anuntat era anuntat asa: Din comisie fac parte:Tovarasul X,Tovarasul Y si..Domnul Mihail Sadoveanu!
Faptul ca el a fost obligat,ca de toti ceilalti intelectuali ai vremii la mascarada cu lucrurile lui zbrancudi,este un fapt adevarat si de necontestat!
Iar faptul ca la moartea lui zbrancudi nu a fost onorat cu absolut nici o distinctie din partea Statului Francez spune multe……
Inaintea oricarui scenariu, avem datoria si chiar obligatia de a pastra operele brancusiene cu sfintenie, asa cum le-a lasat artistul, fara imbunatatiri, modificari sau, mai grav, duplicari etc.
@Pavel Floresco: m-am exprimat eu gresit, evident ca elementele Coloanei nu se pot schimba intre ele caci sunt de dimensiuni diferite – din ce in ce mai mici catre varf. E vorba doar de inlocuirea unui element in caz de distrugere cu un altul turnat dupa aceeasi procedura – inclusiv alamirea – impusa de Brancusi initial.
Am observat in primul comentariu cateva idei cel putin discutabile. 1. „Coloana…” o fi fost turnata ea la Atelierele Centrale Petrosani, (brutal spus/scris „industrial”), dar sa nu uitam ca a fost turnata dupa un modul din lemn de tei, la scara 1/1, finisat de Brancusi. 2. Inlocuirea ordinii initiale a elementelor „Coloanei…” este nepermisa, deoarece ea echivaleaza modificarii capodoperei, asta ar mai lipsi, la cate i s-au intamplat. Inaintea aspectelor tehnice, intervin motive de alta natura. Nu avem voie sa schimbam absolut nimic, nici sa inlocuim intre ele scaune de la „Masa Tacerii” s.a.m.d. Consider ca astfel de idei chiar ar putea periclita integritatea „Ansamblului…”.
Domnule Mihalache: Coloana a fost produsa INDUSTRIAL, e posibil sa o fi atins pe ici pe colo si Brancusi la montare, dar atat. E cu totul altceva decat operele sale de alama (aliaj cupru-zinc, Brancusi nu a folosit bronz – aliaj cupru-staniu) pe care mesterul le slefuia – cel putin pana catre 60 de ani – cu propria-i mana ca sa obtina acele reflexe incredibile ale luminii. Asa ca modulele Coloanei pot fi oricand intersanjabile in caz de accident daca se respecta reteta initiala – compozitia aliajului plus acoperirea – gandita de sculptor, fara a micsora cu nimic valoarea monumentului. Ca sa nu mai vorbesc de urmele lasate in anii 50 de tractoristul june comunist devenit dupa 90 mason rural.
Redactia O C: nu puteti sa-l rugati macar pe maestrul Mavrodin sa comenteze ultimele „evenimente” legate de Cumintenie?
Domnule Lucid, articolul din Adevărul despre repararea statuetei nu-mi aparține, aia e polemica dumneavoastră.
Repet, presiunea în ce privește ”Cumințenia” trebuie probată. Achiziția a fost în 1957, ca dovadă stând cel puțin articolul din ”Revista Arta plastică” aprilie 1957 nr.4, publicat mai sus. Nu are nicio legătură cu sutele de mii de victime ale regimului. Da, Petre Viloiu a murit în 24 ianuarie 1961. Așa e. Scuze. Dar nu are nicio legătură cu ”Cumințenia”. Altfel, la condamnare, statul comunist le-ar fi confiscat toată averea.
Cât despre copita administrată domnului Radu Varia: ea are un diametru de 13 centimetri, cât gaura pe care a făcut-o dânsul în modulul 15 al Coloanei fără sfârșit, când a vrut s-o restaureze. Și nu e gaura din capul statuetei ”Socrate” de Brâncuși, dimpotrivă.
Dle Mihalache: inainte de a publica in O C o minima cerinta deontologica era sa cititi materialele publicate aici de maestrul Henry Mavrodin si de dl Florin Colonas pe aceasta tema. Ati fi aflat ca „surubul folosit pentru fixare” nu e un mit, ci exista bine mersi – cred ca sunt doua – plus placa de metal in care sunt fixate – maestrul Mavrodin le-a demontat cand a facut acum cativa ani expertiza si evident ca trebuie crezut. La fel despre lipirea bucatilor picioruselor cu plumb topit da detalii dl Colonas. Ce spune Gheorghe Andreescu e de tot hazul: S-a luat material din SPATELE LUCRARII si s-a amestecat cu….araldit”. Cum adica s-a luat material din statuie? Cine putea fi atat de iresponsabil sa permita asa ceva?
O singura dovada despre competenta celor care au realizat articolul din Adevarul (ziarist plus intervievat): repetarea tampeniei cu calcarul crinoidal din grottes Savonieres in conditiile in care exploatarile de acest tip sunt la peste 100 km de Paris, mai ales in Lorraine-Lorena. Calcarul Cuminteniei este de Marna, alb, ovoidal (adica format din fosile sub forma de ou), calcarul crinoidal (fosile spiralate gen melci) este rozaliu. Geologul a fost indus in eroare in anii 60 de culoarea statuii, culoare obtinuta insa din acoperirea sa cu un amestec cel mai probabil din ceara si ulei (poate si un pigment), procedeu cunoscut inca din antichitate – din pacate nu se poate lua o proba sa se analizeze. Ca la baza calcarul era alb se vede in spatele statuii unde exista neacoperita o lovitura de dalta (eroare a sculptorului? facuta intentionat?).
Iar chestia cu „dovedirea” presiunii la cumparare in anii in care puscariile erau pline si urmau sa se umple si mai mult dupa 1958 e de-a dreptul insultatoare pentru sutele de mii de victime ale regimului, dar nu ma mira venind de la cineva cu puternice afinitati comuniste filiale, asa cum singur atzi declarat. Vedeti ca atzi incurcat cronologia: Viloiu nu putea sa moara in puscarie inainte de a fi condamnat.
Cat despe copita administrata domnului Radu Varia – fara comentarii.
Domnule Lucid, fii dumneata lucid până la capăt și dă-ți și numele. Îmi pare rău că nu ai înțeles ironia și ai luat-o drept elucubrație… ”Presiunea” de care scrieți, domnule Lucid, trebuie probată. 25.000 de lei erau lei noi, raportați la franc elvețian după ”convertirea” din 1952, Iar ”Rugăciunea” a fost cumpărată cu acte în regulă în 1957 cu 70.000 lei. Ginerele lui Romașcu a fost condamnat 9 septembrie 1960 și a murit în penitenciarul Văcărești în 24 ianuarie 1960. Cât despre restaurare vă propun spre lectură http://adevarul.ro/locale/galati/artistul-restaurat-cumintenia-pamantului-aveam-pistoale-dotare-nu-jefuiti-stia-valoarea-uriasa-lucrarilor-brancusi-1_57a71ca15ab6550cb88c6d11/index.html
Mulțumesc că ați lecturat articolul… Cornel Mihalache
Nici sa sarim asa calul: de la demagogia iresponsabila a lui Alexandrescu cu statul roman refuzand mostenirea lui Brancusi si elucubratiile posibil etilice ale ex-colegului lui Mihalache de la TVR despre MH Maxy (activist pecerist de marca, dublat de un pictor relativ bun si de un intelectual fin) confiscand statueta la absolutizarea „cumpararii” din decembrie 1956. Si Goering a „cumparat” in 1938 tablouri inestimabile la Viena contra unui pasaport spre Elvetia – cazul baronului Rotschild vienez e notoriu. E vorba de cumparari PRIN PRESIUNE, anulate de orice justitie serioasa daca se compara pretzul oferit de statul comunist si cota lui Brancusi din acei ani (pana la cateva – putine – sute de mii de dolari). 25000 lei in 1956 nu depaseau 7-8000 dolari cu toata bunavointa. Ceea ce deranjeaza in aceasta afacere este respingerea totala de catre Alexandrescu si ai lui a cumpararii din 1956, care mai mult ca sigur a avut loc, repet, „sub presiune”, mai ales ca ginerele lui Romascu – Viloiu – era in puscarie in acel moment. La fel deranjeaza respingerea totala a investigarii accidentului – eu stiu ca in 1977 de la cutremur – prin care i-au fost mutilate piciorusele statuii. Iar disparitia actelor de vanzare-cumparare din arhiva Ministerului Culturii nu e de mirare in atmosfera de coruptie totala de dupa 1989.
Ar trebui ca primul ministru sa se implice direct si sa ceara investigatii serioase atat in ceea ce priveste cumpararea din 1956 cat mai ales accidentul si repararea picioruselor – cu multe semne de intrebare, reparare care reduce mult din valoarea de piatza a Cuminteniei.