Patru povestiri

  Cîndva, într-o zi, totuşi                                  Amintirii lui J.D. Salinger Sînt doar trei cuvinte. Cîndva. Care aduce o nuanţă, ca un bemol pus lîngă nota Si. Am fost profesor de muzică. Am ceva şcoală. Aici unde mă aflu nu prea mai contează. „Cîndva“ te împinge către necunoscut, „într-o zi“ e ca un „poate“ nedefinit de o gamă minoră. Ai fost iubit, ai jucat hochei, ai iubit, ai fost avansat, o să dormi la noapte bine, o să fii un om liber. Primăvara e un anotimp la fel de frumos ca şi celelalte. Toate anotimpurile sînt la fel dacă iubeşti viaţa. Ei îi plăcea să grădinărească. Mă pricep, zicea, şi eu plecam bosumflat că iar are de plantat ceva. Begonii, amarilişi sau mai ştiu eu ce azalee. Nu mă pricep la flori. Eu am iubit doar muzica. Fiecare poate adăuga ceva. Aici unde sînt eu nu e nimeni. Pereţii goi şi capul meu plin. Nu am voie să ascult muzică. Totuşi.   Totuşi, „totuşi“ aduce un dram de speranţă. Ca un marş în Do major. Cu dreptul îna­inte, marş! Stîngu’, stîngu’, stîng, drept, stîngu’! Şi cînd nu mai e nimic de sperat. Cînd eşti în puşcărie, îţi trec multe prin cap. Timpul […]