Patru refugii si o evadare (o plimbare la bulivar)

La fiecare reevaluare istorica a intervalului 1989-2007, motivele de bucurie ale romanilor ne-autoexilati se arata a fi tot mai firave si tot mai mult asemanatoare scuzelor pe care esuatii emigrati (vezi I.V. Boca, Occidentul nevazut) si le invoca atunci cind ar vrea sa revina „la vatra“, dar o rusine prost aplicata ii opreste: „e bine, nivelul de trai e acceptabil, avem acces la o bruma de civilizatie, la un graunte de cultura… oricum, prea mult nu ne prea mai trebuie, pentru ca abia avem timp sa folosim timpul ramas dupa munca“ s.a.m.d. Unul dintre adevarurile pe care le traim fiind acela ca, intr-adevar, capitalismul obliga la unele optiuni asumate – iar daca am ales sa traim in patria romaneasca si sa facem cultura, trebuie ca, in spiritul sado-masochismului romanesc, pe undeva… ne place. Ne place sa constatam, iata, ca in Bucuresti incepe sa se faca arta acceptabila in strada si in spatii publice neconventionale (vezi excelenta expozitie de fotografie de pe gardurile Muzeului National de Arta, abia incheiata, sau expozitia de instantanee foto de la Carturesti-Patria, ambele meritind elogii pentru initiativa si pentru calitatea de ansamblu), ca s-au facut si se vor mai face expuneri de proiecte ale studentilor de […]