Patru scriitori ucişi şi o literatură salvată

Într-un palazzo din Veneţia s-au întîmplat în secolul al XIX-lea lucruri deosebit de stranii. Au fost ucişi acolo, în decurs de mai mulţi ani, rînd pe rînd, patru scriitori italieni,în condiţii deosebit de misterioase. Crimele nu au fost elucidate nici pînă astăzi. Cine oare au fost făptaşii şi care-au fost motivele care i-au mînat? Mai mult în glumă, dar şi puţintel în serios, propun o variantă explicativă: făptaşii au fost traducătorii acestor scriitori în alte limbi. Ipoteza mea nu este chiar atît de năstruşnică şi neîntemeiată, dacă stăm să ne gîndim la un lucru: să traduci o operă literară în altă limbă nu e numai o mare plăcere, ci uneori şi un cumplit chin. Sintagme, expresii neaoşe tipice doar unei limbi, conotaţii pe care le pricepi doar dacă trăieşti în ţara respectivă îi fac traducătorului zile fripte şi-l aduc din cînd în cînd la disperare. Aşa că nu-i de mirare dacă simte uneori dorinţa irezistibilă de a se da cu capul de pereţi sau, cînd traduce o carte mai sucită, de a se arunca pe fereastră. Bineînţeles, nu de la parter, ci de la un etaj cît mai inalt cu putinţă. Dar cei mai mulţi oameni, trebuie să o recunoaştem, […]