Paul Claudel, Poeme cvasiinfantile

În traducerea lui Şerban FOARŢĂ

  • Recomandă articolul
Pe bună dreptate, Nicolae Manolescu susţine că „Arghezi a creat şi aici [în domeniul poeziei „infantile“, n.m.] un stil inconfundabil, deşi imitat de aproape toţi autorii de versuri pentru copii“. (Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela 45, 2008, p. 629). Aşa stînd lucrurile, pînă şi tălmăcările din unii autori străini ce „se copilăresc“, trebuie sau, numai, pot să fie făcute în jargonul arghezian. Iată, mai jos, o tentativă de transpunere  a lui Paul Cladel, bunic bonom şi jucăuş, în „argheziană“.   Peisaj de mai   Firea, fix după orar, Haină-şi pune, de Florar;   Goală-i, însă (chit că-i gata, Haina), pe trei sferturi fata.   Se muncesc foioasele Să-şi îmbrace oasele;   Cîte-un plop se-ncumetă Să dea frunză umedă;   E-un miros, mi-atestă cel Mai fin nas, de păducel.   În lut crud, cîte-un bujor Se împurpură uşor.   Stă spanacul verde-nchis Lîngă floarea lui Narcis.   Gura cea mai slobodă-i La lăptuci şi lobodă.   Stînjenii-i scot o limbă Mov cui, între ei, se plimbă,   Vreme-n care cîte-o nalbă Şi-a pus rochie rozalbă.   Pe păşuni cu fir mărunt Vacile mănîncă unt,   Sorb albine, din paharul Florii Domnului, zahàrul.   E şi frig, şi cald, cu schimbul, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.