Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Paul Goma in the Wilderness
- 22-05-2013
- Nr. 674
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 12 Comentarii
Traseele ni se intersectaseră întîmplător, pe un culoar al României literare. Eram, cred, cu Dimov (sau Mazilescu?): „Domnul Paul Goma; domnul Şerban Foarţă“. Nu prea ştiam nimic despre Paul Goma, în acel fals-promiţător 1967. Ştiam doar că făcuse puşcărie; şi, fără să cred că e obligatoriu ca, după ani de recluziune, să fii morocănos sau acru (căci cunoscusem, între timp, „despuşcăriaţi“, vorba cuiva, plini de umor – iar nu de, numai, umori sumbre), am fost surprins că domnul cu barbă (înainte de vreme, colilie) en collier este atît de mucalit, debitînd bancuri, „osebite anegdote“ şi ingenioase calambururi. Bătrînărul (!) Paul Goma, în mare vervă,-n după-masa aia, mi-a strîns mîna, agreîndu-mă, nici eu nu ştiu de ce, în chip spontan, fiind afabil şi mereu atent cu mine. L-am revăzut după un an, în ’68, în timpul Primăverii de la Praga. Citea, în Sala cu Oglinzi, la MRP, în cvasiliberul cenaclu arhiplin (unde,-n aceeaşi zi, se da-n spectacol şi histrionul, amuzant altminteri, Vintilă Ivănceanu), fragmente din Ostinato. Tonul cu care o facea era atît de savuros, încît era chemat mereu la rampă, în hohotele noastre de rîs defulatoriu. Viaţa, apoi, ne-a despărţit, după ce, o clipă, ne adusese faţă-n faţă. Eu subzistam […]
Din evocarea lui Paul Goma am fost interpelat de propensiunea-i hilara; pentru cine nu (mai ) are in memorie vremile care au forjat in buna masura viata si opera sa, am putea incerca adaptarea la circumstantele neaose (ale comunismului timpuriu) a vechiului adagiu: Qui n’a pas connu la vie d’avant la Révolution , n’a pas connu le bonheur de vivre. Mutind cursorul in timpul de la noi vom avea la vie d’après la 2-`eme guerre mondiale si in loc de bonheur cuvintul acela al lui mistah Kurtz. Am avut in familie un caz asemanator (fost detinut politic) care s-a lasat cu incapacitate perpetua de a ride (in cazuri fericite, un zimbet cu ochii) iar eu, personal, dupa relativ marunte mezaventuri cu minuitorii de secure, m-am trezit cu temporare paralizii ale zigomaticilor. Romanii ( dar si mai toti europenii) au o relatie cam incilcita cu libertatea; inainte de a sti ce ar putea insemna ea au fost, in cazuri fericite, slobozi ori neatirnati.Cind au ajuns sa fie liberi, n-au prea bagat de seama ca asta nu e tocmai o mare scofala/isprava personala ori vreo mostenire inalienabila. Pornind de la inceputuri, a fi liber e un fel de avea carte…(inscris) de eliberat . … Ori, parc-ar trebui sa mai fie ceva…. Cum nu-l cunosc personal pe Paul Goma, mi-e greu sa ma pronunt asupra naturii risului gomesc (gomic ar fi mai la subiect…) A ris insa dupa o experienta existentiala care afecta serios, cum am zis, zigomaticii, in vremi cind risul era suspect (cind nu era cu invoire de la stapinitori ori la comanda). Natura indiferenta/insensibila? Natura fericita? Comicul e mecanicul placat pe (de, am zice in maniera rugbistica…) vivant. Autorul definitiei are insa si alte vorbe ce s-ar putea potrivi risului (homeric?) al lui Goma: La manifestation exterieure de cet état interne sera précisement ce qu’on appelle un acte libre, puisque le moi seul en aura été l’auteur, puisq’elle exprimera le moi tout entier.
Un text impecabil, cu „joc secund|, caruia nu am a-i adauga, domnule Foarta, decat salutarile mele atlantice.
Vă mulţumesc, la rându-mi, pentru mulţumiri…
Si eu va multumesc pentru acest articol necesar despre Paul Goma.
… Dnei Tatarca si Dlor Nicolae Ciobanu şi Vasile M. „Sumare”, pentru că insul care scuipă când vorbeşte, crede/susţine că aţi fi în… „solda mea”!
Ca şi cum eu aş fi Nea Gigi, ca să dispun de-atâtea zeci de solde!
Dincolo de, însă, toate astea (şi de toată oastea postacilor posaci), eu vă mulţumesc încă o dată.
În Cel mai iubit, Petrini se-ntreabă uimit: Unde-au învăţat ţăranii ăştia (gardieni de închisori) să schingiuască profesionist?
Profesioniştii ăştia au ieşit la pensie abia prin 1980. Pînă atunci, au aplicat zelos instructajul tovarăşilor sovietici – din perioada formării lor politice şi de luptă; au format, la rîndu-le, noile generaţii de profesionişti. Care nu s-au dovedit la înălţimea aşteptărilor generaţiei revoluţionare, balansînd între prevenire şi combatere.
Cumva, era mai puţin riscant să fii curajos în anii 1980, pe cînd înainte de asta – oricînd – era sinucidere curată. Mai era şi de neînţeles fiindcă n-avea răspuns la-ntrebarea \”La ce bun\”. Arăta a zadarnic sacrificiu de sine. Şi asta, pentru sinele singuratic. Dar pentru cel familist? Curată iresponsabilitate!
Mulţi \”au fugit în Vest\”, profitînd de ocazia potrivită. Acolo, parte din ei s-a mulţumit \”să o ia de la capăt\”, restul căpătînd şi curajul de a colabora cu \”oficinele de propagandă anticomunistă\” Radio Europa Liberă, Vocea Americii etc. Pe cei mai vocali, i-a ajuns şi aproape sugrumat \”Mîna lungă a Securităţii\”.
Dar unii au plecat trîntind uşa – Goma, Tudoran, de pildă. Erau de bronz. Pe lîngă ei, cei ce-au şters-o englezeşte pentru a deschide şi ei gura. dar mai la fereală, aşa, erau doar bronzaţi. Sub folia de bronz, alchimia fricii: Numai pe tine te am, trecătorul meu trup…
Iar cei rămaşi ân ţară – nici de bronz, nici măcar bronzaţi cît de cît recongnoscibil ci mai curînd patinaţi cu ceva ce aducea a bronz dar coclit – şi-au dus viaţa creştineşte, între frică şi speranţă.
Ar trebui să se ruşineze de asta? Dacă da, atunci de propria lor natură să se? Că n-au fost şi ei de bronz? Că n-au dat fuga să se bronzeze pe unde se putea asta?
Doar pe literaţi de-i punem la socoteală, şi ne avîntăm în ipoteza \”Toţi de bronz ori măcar bronzaţi\”, aveam a ajunge la teribila presupunere că am fi putut ieşi din comunism doar cu realismul socialist. De unde şi-ntrebarea: Dar am mai fi putut ieşi?
Alchimia fricii nu-şi propune schimbarea viului în bronz, ci doar în aur. Adevărat, auru-i trecător, pe cînd bronzul e veşnic. De ce nu i-o fi dat oricui a fi din bronz? Ori să poată deveni de aur, măcar?
Dar cei care nici-nici ce-ar trebui să facă? Cei doar din carne şi oase, care – n\’aşa – din ţărînă au venit, în ţărînă se-ntorc?
Noi oamenii sîntem de toate felurile, materialele şi aliajele. Cred că diversitatea asta-i soluţia supravieţuirii, cînd viaţa nu-i defel prielnică vieţuirii. Iar cînd e, Fiat, Crescat, Floreat! Măcar de-am ajunge o ţară de bronz…
Va admir si va felicit ca ati avut curajul sa scrieti despre Paul Goma. Exact despre asta e vorba, la Paul Goma: „curajul, demnitatea, ţinuta unui singuratic în luptă cu o liotă feroce”.
Si despre: „disidentul nostru cel mai autentic”.
Nu inteleg de ce sunteti injurat? de ce sa va fie rusine? ati scris un articol empatic, plin de pretuire fata de Paul Goma. Cel care va scrie pe adresa de acasa nu intelege nimic din ce scrieti. Foarte bine ca ati dat publicitatii acel mesaj, care depaseste sfera privata: cand sunteti agresat, pentru pozitiile Dumneavoastra publice, intr-un spatiu privat (e-mail-ul personal va apartine), e bine sa se stie de ce marlanii aveti parte, atunci cand interveniti public.
Nu inteleg supararea acestui Petre Grigorescu?! Daca Paul Goma are parte de asemenea sustinatori…
Chapeau bas, domnule Foarta, pentru excelentul Dvs. articol, pentru rubrica din „Observator cultural” si pentru minunatele carti pe care le-ati daruit culturii romane!
Pe Domnul Paul Goma-l respect şi admir pentru rectitudine civică.
Pe Domnul Şerban Foarţă-l admir şi respect pentru mai mult decît talentul literar. Mă hazardez a-l numi geniu.
De ce trebuie unii, ţinînd cu cerbicie partea cuiva, să-i împroaşte cu invective pe cei care au şi ei o părere, dar nu excesivă despre aceeaşi persoană?
Domnule Foarţă, sunt bucuros că măcar aşa am ajuns să vă spun cît vă admir, cu pozitivă invidie, deşi n-am cetit mult, totul ce-aţi scris.
M-am intrebat intr-o zi, intr-un tarziu, ce-or fi vrand sa insemne cuvintele dintr-o rugaciune pe care mai toata lumea o invata din copilarie si intr-o alta zi, din senin, am inteles ce vrea sa insemne verbul „a ierta”. Pai verbul „a ierta” vrea sa insemne „a trece cu vederea, a nu baga in seama”; era atat de simplu; filosofia crestina aduce, uneori, cu Zen. Acum, ca am inteles care este substanta acestor cuvinte, cu atat mai mult pot sa zic „Iarta, Doamne!”. Comentez si eu…
Am primit, în urmă cu câteva minute, pe adresa mea de mail, acasă, aceste răvaş din partea lui Petre Grigorescu, alias Pierre. – Merită să-l dau publicităţii.
PAUL GOMA E UN SFÎNT !
NON-POETULUI şerban foarţă cel care îşi bate joc de PAUL GOMA
REVOLTAT, Am ezitat !
REVOLTAT , NU se poate lăsa BATJOCURA să treacă neamendată.
REVOLTAT, vă scriu DIRECT pentru că Cenzura şi Cenzorii ideologi îndoctrinaţi ”A MORT” din care surprinzător, mult mai mult decît, faceţi parte, Distrug orice Libertate-n “libertatea” care-i Curvă şi Cocină Perversă, în HAZNAUA în care vă complaceţi, dacă nu chiar vă bălăcăriţi.
REVOLTAT : de ”nonpoetul” Criminal de Adevăr şi Frumos, de Iubire şi Poezie, de Dragoste şi Dumnezeu
REVOLTAT, acesta-i mesajul şi ”Comentariul” Cenzurat-Distrus-UCIS, pe care am hotărît cu greutate, să vi-l trimit, pentru că Ce-i prea mult e mult prea mult !
REVOLTAT, de-atîta ticăloşie şi laşitate, vă ascundeţi ca şobolanii, în spatele Puterii CENZURII şi n-aveţi nici cel mai mic Curaj să ”postaţi” decît ceea vă “ling-lingăii” şi vă pupă-n cur curvele de toate genurile în toate găurile.
DA ! vă scriu, asum, semnez şi iscălesc : SĂ VĂ FIE RUŞINE, şerbanfoarţă&comcină !
A FI EFICAC E-O AFACERE EFICACE
Cînd Porcăria depăşeşte Cocina Circului
Domnule “Tovarăş” Şerban Foarţă, DELOC POETULUI,
Citindu-vă ultima ”diatribă” din Observator Cultural, ”Paul Goma in the Wilderness”am terminat plin de uimire, de tristeţe şi de ….nici măcar Revoltă…..cum să spun……o stare de GREAŢĂ imundă, atroce seacă turcită belită bolşevizată bolîndă RĂU, evidentă, ”par procuration” pînă la Abominabilul ”spiritual” cel mai Fecund şi ”Fecundat” în cele mai lăturalnice cotloane nebănuite nici măcar de ”Poetul” care s-a refugiat în străfunduri, locuindu-vă stingher şi ruşinat.
Abominabil !!! Confirmaţi de Altfel, de mult mai multe ori decît s-ar fi putut cineva aştepta Starea Degringoladelor extra-poetice lamentabile în care vă bălăcăriţi ”barbiŞonul” collera şi colierul, lanţul şi belciugul, ura şi holera, şi “favoriţii”-nălbiţi “daibogea” de 24 de ani, că-nainte nu prea ştiu cu cine ”v-aţi culcat”.
Aţi devenit un CĂPCĂUN care taie şi spînzură, atrăgînd în jurul său, muştele gata-gata să dea limbi şi s-aducă osanele Orgoliilor Neasemuite care vă Hrănesc otrăvind Otrăvindu-vă poezia, versurile, cîntecul, muzica, sunetul.
Cenzor şi Gîde, Tartor şi Despot, aţi transformat Cultura, Educaţia şi Ţara, implicit-tacit împreună cu Toţi ceilalţi intelectualo-cărturari-culturalnici ai Fostei Românii, ca rezultat inexorabil a 45 de Comunism ce v-a măcinat Spiritul, Sufletul şi Coloana Vertebrală, într-o Cocină Abominabilă din care Nu numai că Nimeni nu Vrea să iasă Ci în care Nici NU se poate intra DELOC, pentru a fi curăţată, din cauza acelor CERBERI ca dumneavoastră, care îşi ”imaginează” că Versurile pot Salva Conştiinţa.
Vă înşelaţi AMAR-NICK !!!
Vă adaug cu o silă şi o scîrbă care mă uimeşte, rîndurile-comentariu pe care le-am trimis la textul dumneavoastră ”eficient”, şi cenzurat-ucis EFICAC ca-n anii Bolşevismului Borît
Puteţi fi mîndru de NEputinţa care v-a toropit-invadat-siluit, este SUBLIMĂ !
Petre GRIGORESCU
OFI SAU N-OFI
A FI EFI CAC EO AFACERE EFI CACE
ŞI REPEDE EVITA A EVITAT ”ET VIT’ ”-O !
BĂTAIE DE JOC, FUGĂ DE LAŞ şi RUŞINE DE LAŞI
¿ Morala şi Concluzia ? Traseele poate, Dar Nu şi Tranşeele Chiar !
Cînd scrie Foarţă Eficace despre Goma e tandru tare şi impresionant
Doar Că, Aproape Coada n-Are, mai nimic cu Cap(-ul)
Iar litera aceea, “e”, din coada eficacităţii parcă-i
Cu mult mai eficace de-aruncat, lăsînd cuvîntul astfel BerC
Mult mai Real şi Realist, încît…..şi încă…
Pentru Că, poetul nostru drag al dracu’(-lui),
Tot cu o albă barbă tunsă, colier de Sfînt sau Dumnezeu, ”pas mal coupée”
Bizar, Şi dîndu-se sprinţar teribil tinerel din Fire
În realitate, Spiritu-i fantastic chiar este, o-halucinantă mişcare browniană de hemoglobine
Ritmînd rimînd în Şotii literar-poetice faraminoase, fie !Doar Că
Toporul Dînsului, Arhimandrit ajuns pe-aici se pare,
Taie în stînga şi în dreapta, fără milă, nici pilă, nici lacrimi calde de copilă,
Subtil, perfect, iubindu-şi propria tarlauă (sic!) precum pe sine, dar cine NU ?
Sau Doar, se lasă dus şi înşelat de aparenţe, Ciumînd şi Cenzurînd
Din Comentarii ca la el acasă şi, în ograda plină cu-orătănii- HÎRŞ ! o curcă
TEXTUL, Taman grozavă pentru-o ciorbă grasă şi o Tămîioasă de Coţcani
Aşa şi cu multe dintre comentarii care nu-i vor nici rău, nici jură-n jură, El
Le aruncă cu-o arnie stranie strîmbă scîrbă de-ascultător de convorbiri la telefon
Ca-n scheciul de mai sus cu bucuria disimulată-explicată Eficac”e”
De-a nu se pierde-n Bucureşti cîndva cînd chiar şi Mazilescu ameţit
Fuse atuncia-n Drumul Taberei săracu noaptea mazilit, Ce Vremuri !
D-AZI ?
De-aceea scriu acest poetic-coment, să ne mai lămurim o dată
Cum zac şi trebile cu Dînsul, Şerban Poetul Minunat şi de ce oare
Scriitorul şi Disidentul Paul Goma atît de-uitat, hulit spurcat şi detestat
Aproape-inexistent ineficace-n FostaRomânie deAzi,
Chiar dacă supărat prea tare e-atît de tare supărat pe Toţi
Cum oare cînd e ”sfătuit” în versuri sure să fi Evitat ”baremi acum”
Bariera Crunt-Imensă de NEEVITAT, şi încă
De către cine, poetul nostru drag al ”all” se pare că N-A-Nţeles
Nici Azi, după atît amar de vreme-vremuri Nici Sensul Mesajului şi Nici Mesajul şi din Păcat”e”
Nici pe iubitul PAUL GOMA disident OM VIU ”cel mai autentic”, Citez !, [”ineficient”!]
Cu Adevărat !
P.S. Curiozitatea mă împinge chiar cu-orice Risc s-aşez aceste gînduri
Poate versuri, în ”underground”-ul comentatorilor ”blînd” comentînd
INEFICIENT ! nu’aşa maestre Guru-Gîde, de-o fi sau nu bine pe plac”e”(sic!) ?
SĂ VĂ FIE RUŞINE !
semnează : Petre GRIGORESCU
Aşa o fi!
C-un joc de floretă sprinţar
comis solitar,la distanţă
e greu să devii „impresar (salvamar)”
s-aduci în primplan o…restanţă
Dar jocul e mai păgubos
când miza există şi nu e
decât ca o toană de boss
că-n rest,tot o cruce şi cuie.