Paul Goma – taceri, proteste, rupturi

  • Recomandă articolul
Despre Goma se vorbeste numai in exces. Excesul de cuvinte, de apelative, il transforma pe Goma, cu bune si cu rele, intr-un fel de mit, la care unii fac plecaciuni, iar altii il ciopirtesc. Asa ca Paul Goma nu poate fi decit „nebun“, „ticnit“, „antisemit“ sau, privit altfel, Goma devine „singurul disident autentic“, singurul care i s-a „opus lui Ceausescu“ si a strigat in gura mare ceea ce altii au tacut si au ascuns. In ultimele trei saptamini, Goma este din nou „un caz“, dupa ce Uniunea Scriitorilor a sanctionat revista Viata Romaneasca pentru publicarea unui fragment din Jurnal 2005 de Paul Goma, care ar fi avut, conform Uniunii Scriitorilor, „un caracter antisemit“. Paul GOMA Culoarea curcubeului ’77/Cod „Barbosul“ Editura Polirom, Colectia „Egografii“, Iasi, 2005, 544 p. „– Auzi, ba? Te crezi Cristos? Pai, futu-ti cristosu’ ma-tii! Ma apuca iar de barba, trage, zmuceste. O palma. Un pumn. Inca o palma. Un picior in fluierul piciorului. Si iar ma apuca de barba – ma trage pina la usa, inapoi, pina la fereastra. Si iar spre usa. Gifiie, de parca eu l-as plimba – de sacou. Ii miroase gura. Mai face un dus-intors, cu mine – mereu avind miinile la spate. […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.