Pavel Chihaia la 95 de ani

Universul reprezentărilor despre sine și felul său de a proceda transpar cu toată pregnanța din evocările tîrzii ale lui Pavel Chihaia. Istoricul a conferit un loc particular în viața profesională proprie și hazardului, întîmplării. „Trebuie să mărturisesc că în activitatea mea din secția medievală a Institutului de Istoria Artei din București am acordat mai multă importanță descoperirilor cu caracter nepremeditat, în care aventura spirituală a jucat un rol important (s. m.), decît cercetărilor cu rezultate dinainte știute și prețuite. Adesea mi-am ascuns mie însumi farmecul acestor căutări, [al] unor îmbogățiri interioare, al unor înfloriri succesive pe măsura palierelor omenești, cum ar fi urzeala unei simfonii sau alcătuirea unor grăitoare poeme“ (Pavel Chihaia, Opera omnia. IX: Căutări în orizontul timpului, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010, p. 18). Confesiunea de mai sus este prețioasă pentru că explică un aspect al muncii de cercetare pe care, de obicei, manualele de specialitate cu caracter introductiv îl eludează, în pofida importanței lui. Exploratorul trecutului spune că a prețuit mereu aventura spirituală și descoperirile care au survenit în urma ei. Prin aventură spirituală pare să înțeleagă, în contextul dat, căutarea fără un obiect precis, la voia intuiției și a circumstanțelor, a unor obiective științifice care să […]