Pe alta spirala a istoriei…

Daca ar fi fost semnata de un necunoscut, Omul recent ar fi ramas o carte oarecare, necomentata, fara impact. Ambitioasa, de „larga cuprindere“ – dar greoaie, stufoasa, indigesta. „Filozofica“ – dar alunecata rapid in politica, si anume intr-un discurs ideologic de un conservatorism radical, izolat in mitul unei modernitati stagnate la mijlocul propriei sale evolutii, incapabil sa inteleaga filozofia sociala a postmodernitatii si, mai rau, sustinator – de aceea – al unor idei antidemocratice. In cazul unui autor obscur, n-ar fi fost decit inca un titlu adaugat pe o lista de ciudatenii anacronice. Nimic deosebit: de la romantism incoace, n-a fost niciodata penurie de idei „retrograde“, de exaltari ale unor fundamente din trecut, de – adica – „fundamentalisme“ de toate felurile… Insa cartea e semnata de H.-R. Patapievici, una dintre vedetele intelectuale ale perioadei pe care o traversam. In consecinta, are vizibilitate si impact, venind in trena popularitatii autorului ei. I se cuvine – de aceea – toata atentia critica, mai ales daca se dovedeste cu adevarat radical-conservatoare, antidemocratica, „fundamentalista“. Rezumat Desi – spuneam – stufoasa si greoaie, cartea lui H.-R. Patapievici nu e greu de rezumat, caci, dincolo de aspectul „savant“, „erudit“, „filozofic“, e construita – de fapt – […]