Pentru fericirea întregului popor

Ca ardelean, am simţit mai puţin chemarea muzicală a Isarlîk-ului, dar recunosc şi încerc să înţeleg că, pentru unii dintre concetăţenii mei, această chemare vine din straturile cele mai adînci ale sufletului. Celor care se plîng de lipsa totală de gust ce pătrunde şi iese din case, de îndată ce românii se lasă pradă acestei nostalgii orientale, trebuie să le mărturisesc că muzicile house şi dance, ce ne vin din Occident, îmi dau tot atît de mulţi fiori neplăcuţi. Ele îmi modifică fără voia mea dispoziţia şi îmi umplu memoria cu tone de stupidităţi revărsate zilnic prin toate difuzoarele patriei. Şi nu ducem deloc lipsă de aceste accesorii perverse. Plasate acolo unde te aştepţi mai puţin, difuzoarele acoperă tot atît de bine întregul spaţiu auditiv bucureştean, precum o fac celebrele CCTV cameras cu spaţiul vizual londonez. Nu ai cum să scapi! Pentru cei care nu sînt familiarizaţi cu termenii de „house“ şi „dance“, trebuie precizat că aceasta este muzica pe care, cu mici excepţii, o ascultaţi pe toate staţiile de radio din România, 24 de ore din 24. Dar ce spun, o ascultaţi? În realitate, nu o mai auziţi de multă vreme. Sînteţi fericiţi. Faceţi abstracţie de ea. Doar eu […]