Pentru o televiziune suverana

„Cultura si/sau televiziune?“ La aceasta intrebare – care da nu numai titlul si tema de dezbatere a intilnirii noastre, ci si, mai aplicat, pe acelea ale unei mese rotunde anume concepute – s-ar putea raspunde, mai in gluma, mai in serios, printr-un termen tert: societate sau comunicare sau poate: arta. Este evident ca toti cei de fata – si nu numai – vom vrea sa raspundem cu tot dinadinsul: „cultura si televiziune“, sub forma unui fel de parteneriat istoric medial. Dar un astfel de raspuns volitiv si bine intentionat nu anuleaza, totusi, umbra diferendului care s-a instaurat intre timp intre cei doi termeni ai problemei, parind de-acum ineliminabil. Despre ce este insa – dupa parerea mea –, in fond, vorba? Despre un dezechilibru. Acela dintre, pe de o parte, criza sociala de comunicare a ceea ce, pentru a simplifica enorm, voi numi „cultura traditionala“ si omni-super-potenta comunicationala a televiziunii. Problema trebuie, asadar, pusa dintru inceput pe teren social si istoric. Intr-o suita istorica mai mult sau mai putin didactica, televiziunea succede, ca putere de comunicator dominant, pe de o parte radioului si pe de alta filmului. Altfel spus, cezura, ruptura mai generala cultura/media s-a produs inainte de impunerea televiziunii pe […]