Pentru Zsuzsa

– De-acum, sa nu-ti treaca prin cap sa intri in prima circiuma si sa te imbeti – spuse sergentul in timp ce barbatul isi punea ceasul pe incheietura miinii si-si tragea verigheta pe deget. Prima oara dupa sase ani. Nu raspunse. Afara, vara frenetica isi facea de cap. Culorile. Cerul era albastru, copacii verzi, tramvaiele galbene. Femeile – pasari colorate, de ornament. Privea cu ostentatie totul: noroc ca nu l-au luat la palme. Pe-atunci, cind il vedea cineva, trecea pe partea cealalta a strazii, iar acum, traversa de pe cealalta parte si-i stringea indelung mina: – Batrine, am auzit ca ai avut niscai necazuri… crede-ma, si eu cu greu am… Aici, afara, nu-l mai apara unanimitatea plata a inchisorii. Duminica, nevasta-sa i-a dus intr-o excursie. Pe el si pe baiat. Care avea pe atunci sase luni, iar acum aproape sapte ani. Pe poteca din padure, baietelul i-a spus: – Tata, ma conduci tu – si si-a inchis ochii. Ii intelegea mina: mai bine de un minut a ocolit orbeste pietrele, crengile cazute, baltoacele, urmele rotilor de masina. Apoi, baietelul si-a deschis ochii si i-a spus: – Tata, acum tu! Si el intelegea mina baietelului. Apoi si-a deschis ochii si din […]