Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Pericolul influenţei Bisericii în Statul român contemporan
- 28-01-2016
- Nr. 807
-
Doru POP
- OPINII
- 11 Comentarii
Separarea Bisericii de Stat nu există în Constituţia României. Acest principiu nu este un moft al ateilor, este un angajament al Statului român modern. El reprezintă garanţia că nu vom asista vreodată la instaurarea unui totalitarism de factură religioasă în ţara noastră. Mai ales că, zilele acestea, asistăm oripilaţi la efectele malefice ale intervenţiei religiei în viaţa cetăţenilor din Orientul Apropiat. Trebuie să observăm cu îngrijorare şi modul cum, în tot mai multe ţări europene, combinaţia malignă de religie şi conservatorism politic începe să genereze monştri. De curînd, partidul „Lege şi Justiţie“, care are puternice rădăcini în mediul catolic, a preluat puterea în Polonia şi a început să împingă ţara tot mai departe de valorile democraţiei occidentale, prin instaurarea unui control rigid asupra justiţiei şi a mass-mediei. În ţările nordice, un partid catolic cum este cel al „Adevăraţilor finlandezi“ dobîndeşte tot mai multă putere, iar în Suedia, Partidul Valorile Creştine este tot mai agresiv. Imediat lîngă noi, în Ungaria, dominaţia partidului lui Viktor Orban, care a afirmat public că valorile creştine ale Europei se află în pericol, a dus la înconjurarea ţării cu un gard de sîrmă ghimpată. Un ultim exemplu sinistru este dat de transformarea Rusiei putiniene într-o teocraţie […]
Statul roman cu institutiile lui e format din oameni. Majoritatea lor sunt crestini ortodoxi botezati. Biserica ortodoxa e formata din oameni care sunt crestini ortodoxi botezati . Inseamna ca nu poti separa biserica de stat. Ele sunt institutii diferite numai pe hartie. In realitate sunt unul si acelas lucru : oameni care mananca, care vorbesc, care cred in Dumnezeu mai mult sau mai putin. Dupa ce criterii intentionati sa- i separati, sa-i impartiti ? Chiar daca o sa incercati scoaterea fiilor bisericii din institutiile statului nu veti reusi. Atunci cum veti separa biserica de stat?
Domnul Popa (e in privata mistico-obscurantista) Prostu’
Nici eu nu ma pricep nici la stiinta politica, nici la bizantologie, nici la economie, nici la istorie, dar ma trezesc salariata la statul Observator Cultural lingand pantofii Institutului Cultural Roman!
Cum o fi cu deturnarea asta de fonduri dinspre public spre privat?
Observator Cultural o fi privat sau public? Ca eu vin la el ca la societatea civila, Parlamentul Romaniei! Poate Domnul Idei Constipate stie!
Domnule Laic Secular, nu esti atat de curatel in social, statal, pardon, mistico obscurantism! Poate ca relicva irationala din closetul brancusian, de i se spune ‘proprietatea corpului’ statuar nu are drept economic de legalitate in statul roman condus de privatii Domni Observatori! Poate s-o chema si asta calomnie, cand Dumnezeu sau Satan vor avea drepturi civile, politice, naturale, supernaturale, whatever!
Catre Domnii Observatori Inexistenti: mai furati mult, mai, dementilor! Cata prostie! Nu ati inteles mesajul irational: nu va jucati cu focul ca va ardeti!
Asa ca o politica corecta: in Bizant statul a fost separat de Biserica! De-asta se cheama simfonie, si nu alt fel! Ca nici la muzica nu ma pricep! Poate Domnul Fulg de Nea Original stie mai multe despre Fulgii de Porumb! Dar nu stiu cum e cu chestia asta de Check and Balances!
Si mai corect: Totalitarii striga „Totalitarianism!”
Maria Ioan!
inca un asemeni mare articol scris de un asemeni mare scriitor si ma dezabonez
Pentru Doru Pop:
http://www.toscanaoggi.it/Italia/Roma-un-milione-in-piazza-per-difendere-la-famiglia-e-la-liberta-d-educazione
Europa se trezeste.
Ce noroc providential am avut ca lucid a servit micul dejun in diverse orase din Israel ( Kyoto din pacate nu poate fi amintit in acest context, dar e bine sa se stie toata lumea), atminteri – antisemitismul , cine l-ar mai fi depistat si infierat ?
Cer scuze pentru a reveni,dar o fac doar pentru a completa docmentarea autorului,cu texte din alte Constitutii.Astfel,cea a Danemarcei stabileste ca Biserica Evanghelica Luterana este biserica nationala si este sprijinita de stat(art.4),iar cea a Norvegiei(apropo de cazul Botnariu) prevde ca aceiasi religie este cea oficiala a statului,iar cei care o prefeseaza sunt obligati sa-si creasca odraslele in respectul ei(art.2).
Spre deosebire de autor consider ca textul nostru constitutional este impecabil.El il citeaza,practic nu-l combate dar ar crea sa fie completat cu caracterul laic al statului nostru.Exista insa un spirit public general,ca ii place sau nu acestui domn,de care nu se poate face abstractie.Sunt convins ca o asemenea prevedere ar fi condus la caderera Constitutiei la referendum.Ar fi bine,daca autorul ar prezenta miscarile anti-religioase din Franta,inca de la Revolutie spre a demonstra in ce conditii s-a ajuns acolo la declararea laicitatii.D-le Pop asemenea modificari din temelii,ale unei culturi seculare nu se fac prin texte de legi,fie ele si fundamentale.Ele cer un public receptiv,pregatit pentru interventia lor,care sa le sustina.Cat despre alte tari v-as ruga sa prezentati si cazul Greciei si al Irlandei,care proclama deschis intaietatea unei religii – cea crestina si nimeni nu cuteaza sa combata aceasta credinta dorita si sustinuta de comunitatile nationale din aceste tari.Apreciez opinia dvs. – expresie a unei anumite convinngeri – dar mi se pare excesiv ca ea sa capete valoare obligatorie intr-o tara in care ma tem ca e departe de a fi majoritara.Or,daca suntem un un stat democratic socotesc ca opinia majoritara trebuie sa nu fie ignorata,cat timp orice opinie pe teme religiei este clar exprimata in textul constitutional si nu impune o anume religie sau interdictie a ateismului.
Mistoul antisemit: „Un exemplu poate fi preluarea cu toptanul din Vechiul Testament a regulii separării laptelui de carne – evident, astfel hamburgherii cu brînză şi maioneză ar trebui eliminaţi.”
Ca unul care am servit de multe ori micul-dejun in diverse locatii din Israel te asigur ca toti ne-evreii de acolo respectau regula – daca functiona in acel loc – in semn de respect fatza de cei ai caror oaspeti erau.
O analiza mai partinitoare rar mi-a fost dat sa citesc. A stabili legaturi si asemanari intre religia islamica si cea crestina – si a deduce de aici ca crestinismul constituie o amenintare la adresa statului datorita faptului ca Biserica crestina ar exercita la o influenta la fel „malefica” precum cea a islamului, ale carui efecte devastatoare se fac simtite nu numai in orientul Apropiat, ci si in Europa si pe continetul nord-american, mi se pare echivalent cu a da dovada de o rea-credinta vecina cu orbirea. Daca domnul Pop este sincer interesat de efectele cu adevarat pernicioase si malefice ale laicitatii ca principiu de baza al afirmarii statului modern, il sfatuiesc sa studieze si sa citeasca analize pertinente ale unor ganditori de prima marime din Franta. In plus, a nega radacinile iudeo-crestine ale civilizatiei europene, principiul respectarii vietii si al semenilor nostri, alaturi acela al iubirii aproapelui, asa cum sunt ele redate succint in cele 10 porunci, este totuna cu a nega existenta civilizatiei europene. Daca intentia autoruli a fost strangerea de semnaturi in favoarea schimbarii unor prevederi ale Constitutiei, ar fi fost mai onest sa o faca prin intermediul uneisimple petitii on-line. Este, dupa mine, o chestiune ce tine de ceea ce domnul profesor Vasile Morar ar numi „morala elementara”.
Este evident că ura și intoleranța denunțate de către adepții laicității îi caracterizează pe aceștia, cu asupra de măsură. Pe de altă parte, limitele umanului, mediocritatea public manifestă îi încurajează în mod obiectiv pe atei și pe unii agnostici să spere că ideologizarea spiritualității religioase le dă apă la moară și conduc la acea masă critică despiritualizată din societate. Într-adevăr, idolatrizarea corpului în dauna sufletului, a materialității în dauna spiritualității, a cantitativului în dauna calitativului este un proces complex, în care teiștii văd semne apocaliptice, iar ateii și unii agnostici se văd confirmați în așteptările lor. Nu doar spiritualitatea instituționalizată este amenințată, ci însăși scânteia de divinitate din om, ființă care a apărut pe această lume din voința unui Creator, iar nu ca rezultat probabilistic al combinației unor molecule. Este un dialog al surzilor acela dintre atei și unii agnostici, pe de o parte și teiști, credincioși, pe de altă parte. Sunt și unii agnostici care, spre cinstea lor, pentru că nu consideră convingătoare argumentele niciuneia dintre părți, preferă prudența, tăcerea, ba chiar indiferența, deși aceasta din urmă poate fi un semn al cedării, fie și involuntare, în fața lumescului. Prin urmare, chiar dacă modernitatea secularistă îi legitimează pe atei și pe unii agnostici, fie și prin sporirea superstițiilor în rândul credincioșilor, motiv pentru care aceștia din urmă sunt adesea în situația de a crede lucruri neconforme cu tradiția spirituală de la care se revendică, putem admite, totuși, complementaritatea armonioasă teologie-știință, întâietatea simbolică a sufletului rațional față de corpul fizic, ascendentul moral al spiritualității în fața materiei, demnitatea viului în fața neviului, superioritatea calității față de cantitate. ,,De ce există mai degrabă ceva decât nimic?”
Felicitari si multumiri pentru acest elementar si necesar, ca o gura de aer, rapel.
Un text pe care il semnez cu amandoua mâinile si pe care orice om cu scaun la cap l-ar semna, cu atat mai mult credinciosii, care vor fi inteles ca Dumnezeu trebuie sa vegheze si sa intremeze sufletele noastre si nicidecum, cum s-a intamplat in istorie (ce-i drept, mai mult a Occidentului decat a Estului), sa domine, prin ai sai „papi si popi”, si peste imparatia pamanteasca, peste maimarii lumii de jos!
Doamne fereste ca BOR sa fie lasata vreodata (ca tentatiile sunt legiune!) sa influenteze cea mai marunta decizie politica!
Sa ne gandim o clipa la cosmarul pe care il traiesc tarile arabe (reintoarse deodata pe vremea cruciadelor, dupa ce revoltele tinerilor au fost confiscate) sur conducerea ideologiei salafiste si a fratilor musulmani!
Asa sa ne ajute Dumnezeu, in viata cea de toate zilele, cum ne ajutam noi insine!