Personajele stranii ale lui Knut Hamsun
Knut HAMSUN – Pan. Victoria
- 10-10-2014
- Nr. 743
-
Dana PÎRVAN-JENARU
- Literatură
- 4 Comentarii
La Editura Humanitas au apărut, în traducerea lui Valeriu Munteanu, noi ediţii ale romanelor Pan şi Victoria, scrise de unul dintre cei mai importanţi scriitori nordici, Knut Hamsun, norvegianul care primea în 1920 Premiul Nobel, influenţînd scriitori mari precum Thomas Mann, Franz Kafka, Maxim Gorki, Stefan Zweig, Henry Miller, Hermann Hesse ori Ernest Hemingway. Isaac Bashevis Singer scria: „Întreaga şcoală modernă de ficţiune a secolului XX este tributară scrierilor lui Knut Hamsun“, acesta introducînd în literatura psihologică fluxul conştiinţei, monologul interior, fragmentarismul, flash backurile. Pe de altă parte, lirismul, reprezentările entuziaste ale cadrului natural şi ale uniunii mistice dintre om şi natură au determinat revendicarea lui Hamsun şi de către panteişti. Operele sale (peste 20 de romane, poezii, eseuri, proză scurtă – au inspirat peste 25 de filme), deşi stau sub semnul varietăţii şi al evoluţiei, ilustrează consecvent preocuparea lui Hamsun pentru complexitatea minţii omeneşti. Scriitorii, considera Hamsun, ar trebui să scrie despre şoaptele sîngelui. Ceea ce el a făcut necontenit, aspect esenţial şi în romanele Pan şi Victoria, mai puţin cunoscute cititorilor români, pentru care principalul punct de reper este romanul Foamea, care l-a făcut celebru pe Hamsun şi care prefigura logica bizară a lui Kafka, comun celor doi […]
… Ci si acest autor, care, cum spune autoarea, „primea în 1920 Premiul Nobel, influenţînd scriitori mari precum Thomas Mann, Franz Kafka, Maxim Gorki, Stefan Zweig, Henry Miller, Hermann Hesse ori Ernest Hemingway.” Autoarea, doamna Dana Pirvan-Jenaru, citeza inclusiv un autor evreu, pe Isaac Bashevis Singer : „Întreaga şcoală modernă de ficţiune a secolului XX este tributară scrierilor lui Knut Hamsun.” Cum a ajuns acest autor un „nazist fanatic” este foarte straniu. Care au fost resorturile acestei inregimentari? Daca citesti capodopera sa, „Foamea”, din 1890, iti dai seama ce mare autor este Knut Hamsun, ce inseamna , pentru un artist, sa n-aiba mancare, cum nebunia pune stapanire pe el.
…si totusi, cum a fost posibila „caderea”? sa aiba resorturile intr-o copilarie nefericita? in educatie? sa fie robit unei iluzii criminale? Dupa razboi, norvegienii l-au pedepsit pentru aderenta la nazism. O pedepsa meritata. Dar „caderea” sa de partea nazismului este de neconceput. Dupa primirea Premiului Nobel situatia sa financiata s-a imbunatatit, dar, cu toate acestea, el merge spre nazism. Straniu. Infiorator. De meditat ce fac ideologiile extremiste dintr-un scriitor.
Eu personal nu pot sa separ talentul literar de autorul operei. Sunt poeti legionari care scriau frumos precum erau si preoti cu tendinte asasine. Cred ca trebuie intr’adevar sa prezentam persoana in toto. Nu trebuie sa presupun ca toti stiu ca Hamsun era „hitlerist”. Pentru unii poate fi considerata o calitate.
Nu mi-am propus in acest articol sa discut orietarile politice ale scriitorului. Am analizat doar cele doua romane, mai exact, asa cum anunta titlul articolului, tipologia personajelor. Ca Hamsun a fost un admirator fanatic al lui Hitler este un adevar bine cunoscut, nu are nevoie de vocea mea pentru a fi ”validat”. Dar era un adevar irelevant pentru interpretarea celor doua romane si fara nicio legatura cu valoarea lor. Ca sa nu mai vorbesc despre lipsa de legatura cu scena politica romaneasca de ieri, de azi…
Cer autoarei sa spuna adevarul despre K.H.un nazist fanatic admirator al lui Quisling si cu certe simpatii pentru Hitler,in-trebandu-va de ce aceasta pudoare,cand la noi un actor de incontestabila valoare e facut cu ou si cu otet chiar in aceasta revista.Daca e sa luam in seama valoarea fiti va rog consecventi.