Perspectiva regizorilor, de la Craiova la Iași

  • Recomandă articolul
De cealaltă parte a „baricadei“, pentru a afla motivaţiile interne ale practicii refacerii unor spectacole dintr-un teatru în altul, le-am solicitat regizorilor Mircea Cornișteanu și Cristian Hadji-Culea (în același timp, și directori de teatru) un răspuns (pe care-l publicăm integral) la următoarele întrebări: 1. Ca regizor, de ce vă simţiţi tentat să vă reluaţi anumite montări, la o distanţă mai mică sau mai mare de timp, în teatre diferite? Cum reveniţi, ca regizor, asupra unui text pe care l-aţi mai pus în scenă? 2. Ca director, cum vă raportaţi la ideea de a produce un spectacol a cărui viziune regizorală și a cărui scenografie sînt profund asemănătoare, pînă la identitate, cu cele ale unei montări anterioare? Există o condiţie de originalitate în reluarea aceluiași text, în condiţiile în care montarea anterioară se joacă în continuare? (I.P.) Mircea Cornișteanu, regizor, directorul Teatrul Naţional „Marin Sorescu“, Craiova 1. Mai întotdeauna am fost solicitat de teatre să reiau unele dintre spectacolele de succes pe care le-am mai făcut. Uneori, foarte rar, am propus eu unor teatre să pun în scenă astfel de spectacole. Atunci cînd teatrele mă invită să fac un remake, înseamnă că sînt interesate să aibă în repertoriu un spectacol pe […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }