Phoenixul & nixul

1. Sîmbătă, 24 octombrie, în jurul orelor 16. Primit un telefon din partea dlui Florin Puşcaş (de la „Ştiri pe surse“, Timişoara), cum că PMP-ul şi-a însuşit (în mod fraudulos, adaug eu – fără să-mi ceară, adică, permisiunea) o strofă a textului meu Invocaţie: „Fie să renască numai cel ce har/ are de-a renaşte, curăţit prin jar,/ din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,/ astăzi, ca şi mîine, pururi şi acum!“. Ceea ce n-avea cum să nu mă indigneze. Căci textul are o cu totul altă destinaţie, iar „astăzi, ca şi mîine…“, PMP-ul nu cred că poate să invoce tocmai ceea ce n-are: har. La un pahar, mai merge să-l îngîne sau, dacă nu să-l fluiere-n surdină (cuvintele fiindu-i, oricum, cam dificile); să şi-l facă, însă, (cvasi)imn este cam mult; şi cred că şi justiţia n-are să creadă altfel. (P.S. Nu ştiu, în rest, ca noua formaţiune să se fi „curăţit“, cîndva, „prin jar“, – mai puţin faptul că actualu-i preşedinte a incendiat, pe vremuri, Sena, la Rouen, întru aducerea aminte, cred, a unui rug faimos aprins, acolo, în urmă cu vreo cinci secole şi jumătate!) 2. Aceeaşi zi, după cam şase ceasuri. Aflu, absolut din întîmplare, graţie emisiunii „Realităţii […]