Piaţa Universităţii: loc al memoriei

Bucureştiul îşi are memoria sa, chit că repere vizibile ale acesteia tind să dispară. Piaţa Universităţii, ca spaţiu geografic (strîns legat de fenomenul socio-politic care îi este asociat, dar nu numai), are un loc privilegiat în această memorie. Un „loc de memorie“ marchează, în mod concret, imaginarul unei societăţi, îi influenţează pe nesimţite prezentul, dă seama de liniştile şi neliniştile comunităţii, îi modelează viitorul. La aproape două decenii de la evenimentele care au instituit-o ca punct nodal al istoriei recente a Bucureştiului (şi, în fapt, a întregii ţări), spaţiul Pieţei Universităţii respiră greoi, sufocat de poluarea din postcomunism, la propriu şi la figurat. Odată cu el, şi noi respirăm greoi, iar memoria, la rîndul ei, a noastră şi a Pieţei, se sufocă printre reclame şi anunţuri publicitare. Astfel că se nasc următoarele întrebări: care este locul Pieţei Universităţii în geografia urbană bucureşteană? Există o memorie sau există memorii ale Pieţei Universităţii? Cine şi de ce se află în competiţie pentru Piaţa Universităţii? Şi, ca o întrebare deschisă (mult prea deschisă, poate): ce (ne) facem cu Piaţa Universităţii?