picatura de terebentina

– Muzeul Literaturii gazduieste, de citeva zile, o expozitie numita – tardiv si nejustificat – Nenea Iancu, contemporanul nostru. Dupa calitatea lucrarilor (cu mici exceptii) si a panotarii, sintem convinsi ca bietul Caragiale n-ar fi vrut sa fie contemporan nici cu artistii de pe simeze, nici cu dl Rosianu, confratele nostru anonim si curatorul expozitiei. Parol, monser, ca asta nu e arta, nici literatura, ci numai inca un hei-rup aniversar dintr-o lunga serie de trista amintire. – Scrisul slab si gras. A scrie astazi despre piata si „logica ei structurala“ poate, dupa caz, fie sa adune cu succes matematic numarul de semne al articolului de ziar Independent, fie sa scada in satisfactii teoretice „nevoia de servicii mai bune“ a consumatorului. Va propun doua citate. Intrebindu-se singura cit mai costa un tablou, Monica Ady are surpriza sa afle ca „dimensiunea pare sa influenteze prea putin pretul“ (Piata de arta. Preturile tablourilor in galerii, Independent, 6 februarie 2003). De altfel, toata povestirea unei calatorii prin patru galerii bucurestene pastreaza ceva din uimirea plurala a autoarei: „Aflam ca cei care devin colectionari de arta sint medicii si avocatii. Mai aflam ca pe mai toti care intra in galerie ii impresioneaza «surrealismul» lui Alexandru […]